S-a stins din viaţă, în ziua de 19 martie
2015, eseistul, prozatorul şi traducătorul Andrei
Brezianu. Născut la 14 noiembrie 1934, la Bucureşti, a urmat Liceul Francez
(1945-1948) şi Liceul „I.L. Caragiale” (1948-1952). După un an petrecut ca
muncitor pe şantiere de construcţii, a frecventat, din 1953, timp de un an,
cursuri de filologie clasică la Universitatea din Bucureşti. În 1954 s-a
înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic de la Alba-Iulia, obţinând
licenţa la Iaşi, în 1959. Între 1960 şi 1964 a lucrat ca muncitor. Din 1964
până în 1969 a urmat cursurile Institutului de Limbi şi Literaturi Străine al
Universităţii din Bucureşti. Din 1970 a lucrat la revista „Secolul 20” până în
1985, când a devenit fellow commoner
la Christ’s College, Cambridge, Marea Britanie, pentru ca în anul următor să
emigreze în SUA, unde a devenit redactor şi mai apoi şef al secţiei române la
postul de radio „Vocea Americii”. În perioada 1990-1991 a fost lector asociat
de literatură comparată la Catholic University of America (Washington, D.C.).
A debutat în 1967, în revista „Tribuna”, cu un
grupaj de traduceri din Wallace Stevens. Pe lângă revista „Secolul 20” a mai publicat
în „Transilvania”, „Luceafărul”, „Synthesis”,
„Revue des études sud-est européennes”,
„Agora”, „Meridian”. Volume: Odiseu în Atlantic, eseuri (1977;
Premiul Uniunii Scriitorilor), Ieşirea la
ţărmuri, roman (1978), Castelul
romanului. Etymologicum parvum, roman (1981), Translaţii, (1982). Traduceri:
Povestea unui poloboc, satire şi alte
pamflete (1971) şi Jurnal pentru
Stella (1973), de Jonathan Swift, Poveste
de iubire, de Erich Segal (1972), Brâncuşi,
de Sidney Geist (1973), Imitaţiunea lui
Christos, de Thomas a Kempis (1992), precum şi alte lucrări în colaborare.
Prin dispariţia lui Andrei Brezianu literatura
română suferă o dureroasă pierdere.
Filiala Bucureşti –
Critică, Eseistică şi Istorie Literară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu