luni, 18 iunie 2018

In memoriam Dumitru Micu


A încetat din viaţă, în ziua de 17 iunie 2018, criticul şi istoricul literar Dumitru Micu.
S-a născut la 8 noiembrie 1928, în localitatea Bârsa, judeţul Sălaj. A urmat cursurile liceului „Gh. Bariţiu” (1944-1945) şi ale liceului „Inochentie Micu-Klein” (1945-1948), din Cluj-Napoca. Între 1948-1951 a urmat Facultatea de Filosofie a Universătăţii din Cluj-Napoca, încheind studiile la Bucureşti (1951-1953). Între 1950 şi 1951 a fost cursant al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, unde a rămas asistent la catedra de teoria literaturii. Timp de aproape un an a fost, concomitent, inspector-şef în Comitetul de Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri. Din 1954, asistent la catedra de istorie a literaturii române a Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti, unde a urcat până la poziţia de profesor (1969).
Doctorat în ştiinţe filologice la Universitatea din Bucureşti (1962).
Redactor la „Lupta Ardealului” (1948-1949), la „Almanahul literar” (1949), la „Contemporanul” (1952-1953), apoi la „Scânteia” (1957-1960).
Lector de limba şi literatura română la Université Lyon II (1965), profesor-invitat la Technische Universität Berlin, la universităţile din Bonn şi Marburg şi la Eötvös Loránd Tudományegyetem (Universitatea Eötvös Loránd) din Budapesta.
Debut cu versuri în „Tribuna Ardealului”, din Cluj (1942). A colaborat la „Viaţa Românească”, „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Gazeta literară” (ulterior, „România literară”) ş.a.
Dintre cărţile publicate de Dumitru Micu se pot aminti: Sensul etic al operei lui Sadoveanu (1955), Poezia Mariei Banuş (1956), Romanul românesc contemporan (1959), Poporanismul şi „Viaţa românească” (1961), Literatura română la începutul secolului XX (1964), Istoria literaturii române 1900-1918, 2 vol. (1964-1965), Opera lui Tudor Arghezi: eseu despre vârstele interioare (1965), Literatura română de azi: poezia, proza dramaturgia: 1944-1964 (împreună cu Nicolae Manolescu; 1965), G. Coşbuc (1966), Lirica lui Blaga (1967), Estetica lui Lucian Blaga (1970), Început de secol: 1900-1916 (1970), T. Arghezi (1972), Periplu (1974), Fragmente automitologice (1974), Gândirea şi gândirismul (1975), Lecturi şi păreri (1978), G. Călinescu: între Apollo şi Dionysos (1979), Scriitori, cărţi, reviste (1980), Modernismul românesc, 2 vol. (1984-1985), De la Alexandru Macedonski la George Bacovia (1984), De la Arghezi la suprarealism (1985), Limbaje moderne în poezia românească de azi (1986), Limbaje lirice contemporane (1988), Scurtă istorie a literaturii române, 4 vol. (1994-1997), În căutarea autenticităţii (1994), Istoria literaturii române: de la creaţia populară la postmodernism (2000), Istoria literaturii române în secolul XX (2000), Lucian Blaga: autofăurirea prin logos (2003), Mircea Eliade: viaţa ca operă, opera ca viaţă (2003), M. Eminescu în raza gândului etern (2005), Arghezi (2005; ed. a II-a – 2010), Critici prozatori (2010), Timpuri zbuciumate (memorii; 2004), Sfârşit şi început de mileniu (memorii; 2010).
Prin dispariţia lui Dumitru Micu, literatura română suferă o grea pierdere.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu