La 6 noiembrie 2013 a încetat din viaţă
criticul, istoricul literar, editorul şi publicistul Nicolae Florescu. Născut la 12 octombrie 1942, în Bucureşti, a
debutat încă din vremea studenţiei, în „Iaşul literar” (1962). Absolvent al
Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”, din Iaşi (1966), a fost
redactor la Radiodifuziunea Română
(1966-1970), secretar de redacţie şi redactor-şef adjunct la revista
„Manuscriptum” (1971-1980), redactor-şef la „Revista de istorie şi teorie
literară” (1983-1991). Între 1983 şi 2004 a fost cercetător ştiinţific la
Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”. Din 1990 a reînfiinţat
şi a condus revista „Jurnalul literar”.
Opera sa cuprinde, între altele, Biografii posibile, I-III (în colaborare
cu Ileana Corbea; 1973-1983), Profitabila
condiţie. Romanul aventurilor secrete (1983), Itinerarii mirabile (1992), Istoriografia
literaturii române vechi, I, Evoluţia
metodelor de cercetare (1996), Întoarcerea
proscrişilor. Reevaluări critice ale literaturii exilului (1998), Noi, cei din pădure. Reevaluări critice ale
literaturii exilului, (2000), Divagaţiuni
cu Anton Holban (2001), Nicolae
Cartojan regăsind calea spre Padova (2001), Resemnarea Cavalerilor: reevaluări critice şi memorialistice ale
literaturii exilului (în colaborare cu Ileana Corbea; 2002), Convorbiri prin timp (în colaborare cu
Ileana Corbea; 2003), Mihail Sadoveanu
între realitate şi mit (2011).
A îngrijit editarea unor volume de Octav
Şuluţiu, Anton Holban, Octavian Vuia, Mircea Eliade, Pamfil Şeicaru, Vintilă
Horia.
Prin dispariţia lui Nicolae Florescu, critica şi istoriografia noastră literară suferă
o grea, ireparabilă pierdere.
Filiala
Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a USR