Ne-a părăsit, după o grea suferință, în ziua de 12 aprilie 2024, criticul literar Dan Cristea.
Născut în Bucureşti, la 10 noiembrie 1942, a absolvit cursurile celebrului liceu „Gheorghe Lazăr”, din Bucureşti, în 1960, iar pe acelea ale Facultății de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1965.
A lucrat ca redactor la Redacţia publicaţiilor pentru străinătate, la revistele „Amfiteatru”, „Argeş” și „Luceafărul”.
În 1986 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a făcut un doctorat în literatură comparată la University of Iowa, revenind în ţară în 1992.
A fost director al editurii „Cartea Românească” între anii 1997 și 2005, iar din 2008 a devenit director al revistei „Luceafărul”, ulterior, „Luceafărul de Dimineaţă”.
A debutat încă din timpul studiilor universitare, în 1964, în revista „Contemporanul”, colaborând, mai apoi, la „România literară”, „Convorbiri literare.” „Viaţa românească”, „Steaua” ș.a.
Dintre cărțile publicate se rețin: Un an de poezie (1974), Arcadia imaginară (1977), Faptul de a scrie (1980), Version and subversion: The Autobiographies of Benjamin Franklin, Henry Adams and Michel Leiris (1996), cu versiune în limba română, Versiune şi subversiune. Paradoxul autobiografiei (două ediții, 1999 și 2012), Autorul şi ficţiunile eului (2004), Poezia vie (2008), Citind cărţile de azi (2014), Caii lui Ahile şi alte eseuri (2016), Cronicile de la Snagov (2017), Alte cronici de la Snagov (2019). Avea în proiect un volum de studii eminesciene și un altul despre Kavafis, poeți pentru care nutrea un adevărat cult.
Bun cunoscător al fenomenului literar contemporan, a publicat cronică de întâmpinare în revista „Luceafărul de Dimineață” până în preajma morții, fiind, probabil, cel mai bun cronicar de întâmpinare din acești ultimi ani din România, textele sale strălucind prin echilibru, pătrundere și exactitate a analizei, prin subtilitatea interpretărilor, acordate fin, dar decisiv, cu cadrele teoriei literaturii. În câteva cuvinte, un model de abordare a literaturii în mișcare, cronicile sale ținând mereu aproape, cu elegantă onestitate critică, de textul cărților comentate, respectând adevărul literar, în spiritul unei rigori de clasică armonie, preluată de la cultura elină, pe care o admira declarat.
Pentru valoarea volumelor sale a fost răsplătit cu Premiul pentru Critică al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1980, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anul 2004, Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române pe anul 2014 și, de asemenea, cu Premiul Naţional Pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2019.
A fost decorat, în anul 2000, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.
Prin plecarea lui Dan Cristea, critica literară românească suferă o pierdere de neînlocuit.
Născut în Bucureşti, la 10 noiembrie 1942, a absolvit cursurile celebrului liceu „Gheorghe Lazăr”, din Bucureşti, în 1960, iar pe acelea ale Facultății de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1965.
A lucrat ca redactor la Redacţia publicaţiilor pentru străinătate, la revistele „Amfiteatru”, „Argeş” și „Luceafărul”.
În 1986 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a făcut un doctorat în literatură comparată la University of Iowa, revenind în ţară în 1992.
A fost director al editurii „Cartea Românească” între anii 1997 și 2005, iar din 2008 a devenit director al revistei „Luceafărul”, ulterior, „Luceafărul de Dimineaţă”.
A debutat încă din timpul studiilor universitare, în 1964, în revista „Contemporanul”, colaborând, mai apoi, la „România literară”, „Convorbiri literare.” „Viaţa românească”, „Steaua” ș.a.
Dintre cărțile publicate se rețin: Un an de poezie (1974), Arcadia imaginară (1977), Faptul de a scrie (1980), Version and subversion: The Autobiographies of Benjamin Franklin, Henry Adams and Michel Leiris (1996), cu versiune în limba română, Versiune şi subversiune. Paradoxul autobiografiei (două ediții, 1999 și 2012), Autorul şi ficţiunile eului (2004), Poezia vie (2008), Citind cărţile de azi (2014), Caii lui Ahile şi alte eseuri (2016), Cronicile de la Snagov (2017), Alte cronici de la Snagov (2019). Avea în proiect un volum de studii eminesciene și un altul despre Kavafis, poeți pentru care nutrea un adevărat cult.
Bun cunoscător al fenomenului literar contemporan, a publicat cronică de întâmpinare în revista „Luceafărul de Dimineață” până în preajma morții, fiind, probabil, cel mai bun cronicar de întâmpinare din acești ultimi ani din România, textele sale strălucind prin echilibru, pătrundere și exactitate a analizei, prin subtilitatea interpretărilor, acordate fin, dar decisiv, cu cadrele teoriei literaturii. În câteva cuvinte, un model de abordare a literaturii în mișcare, cronicile sale ținând mereu aproape, cu elegantă onestitate critică, de textul cărților comentate, respectând adevărul literar, în spiritul unei rigori de clasică armonie, preluată de la cultura elină, pe care o admira declarat.
Pentru valoarea volumelor sale a fost răsplătit cu Premiul pentru Critică al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1980, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anul 2004, Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române pe anul 2014 și, de asemenea, cu Premiul Naţional Pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2019.
A fost decorat, în anul 2000, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.
Prin plecarea lui Dan Cristea, critica literară românească suferă o pierdere de neînlocuit.
