În ziua de joi, 21 mai, s-a desfășurat, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, o nouă întâlnire organizată în cadrul Filialei București – Critică, Eseistică și Istorie Literară sub genericul „Cozeriile Criticii”.
Tema în jurul căreia s-au purtat discuțiile, urmând o propunere a regretatului nostru confrate Răzvan Ionescu, a fost formulată astfel: „Cum apreciem ecranizările realizate după romanele literaturii române?”
Au fost conturate, cu intenția de a cuprinde, fie și doar pe scurt, enunțiativ, eventual, cât mai mult dintr-o chestiune, practic, inepuizabilă, o seamă de probleme legate de istoricul ecranizărilor în aria cinematografului mondial, ca și în aceea a celui românesc, s-au făcut referiri la specificul adaptărilor operelor literare pentru marele sau micul ecran, cu exemple, unele notorii, altele mai puțin cunoscute, de schițe, nuvele, povestiri, romane, piese de teatru, basme și povești din toate epocile și versiunile lor pentru ecran, la apropierile și diferențele dintre limbajul textual și cel cinematografic, la gramaticile diferite ale celor două arte, cu inserții legate de soluțiile filmice în transpunerea sau escamotarea unor caracteristici ale literaturității, de narativitate, dialoguri, personaje, psihologii, medii sociale, decoruri, montaj, tehnica trucajelor, grimă, costume, ecleraj, viziuni, inovații, stiluri etc.
Discuțiile purtate au mers și către gândirea autorilor de scenarii cinematografice și cea regizorală, în paralel cu creativitatea și cu tehnicile de tip literar, către arta actorului, a imaginii, teoria literaturii și teoria filmului, specificul criticii literare și al criticii de film, invocându-se o anecdotică bogată și semnificativă, nelipsind unele momente și detalii amuzante, s-a amintit de realizări, da și de eșecuri ale unor regizori care s-au apropiat cu mijloace insuficient adecvate de literatură, ofertantă aproape întotdeauna, bază, inspirație pentru o producție cinematografică imensă, concurând scenariile originale, distribuită de-a lungul unei istorii ce se întinde pe o aproape o sută treizeci de ani.
Au participat, implicându-se de cele mai multe ori în expunerea pasionantă a ideilor, a experiențelor, cu agreabile intelectual accente polemice pe alocuri, într-o stenică tensiune a intervențiilor, Georgeta Adam, Carmen Brăgaru, Ioan Adam, Mioara Bahna, Rodica Lăzărescu, Marian Nencescu, Adrian Niță, Simona Vasilache, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Lăzărescu, Nicolae Bârna, Marian Petcu, Marin Marian Bălașa, Tudorel Urian, Iulian Băicuș. De asemenea, Emil Lungeanu și Ion Lazu, de la Filala București – Proză, Eugenia Țarălungă și Mihail Galatanu, de la Filiala București – Poezie, Andreea Teliban și Loreta Popa, de la Muzeul Național al Literaturii Române, Georgeta Drăghici și Cristian Bleotu, de la Radio România Cultural. Nu în ultimul rând, Constantin Vaeni, regizor și scenarist.
Întâlnirea a fost moderată de Radu Voinescu, președintele Filialei.
