S-a stins din
viaţă, în ziua de 5 mai 2014, Ecaterina
Mihăilă, cunoscut lingvist, critic şi teoretician literar. Născută la 1
ianuarie 1942, la Roman, a absolvit, în 1967, Facultatea de Filologie a
Universităţii din Bucureşti, după care a lucrat în calitate de cercetător la
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, al Academiei Române. A obţinut doctoratul
în filologie cu teza „Receptarea poetică”. A colaborat la prestigioase
publicaţii ştiinţifice, precum: „Cahiers
de linguistique théorique et apliquée”, „Limba română”, „Limbă şi
literatură”, „Revue roumaine de linguistique”,
„Revista de istorie şi teorie literară”,
„Studii şi cercetări lingvistice”.
În 1993 i s-a
decernat, în calitate de coredactor responsabil de volum, Premiul Academiei
Române pentru Dicţionarul toponimic al
României. Oltenia, I.
A debutat cu studiul
Metode matematice în analiza operei
literare, în volumul colectiv Analiză
şi interpretare (1972). A mai publicat: Receptarea
poetică (1980); Textul poetic.
Perspectivă teoretică şi modele generative (1995), Limbajul poeziei româneşti neomoderne (2001), Semiotica poeziei româneşti neomoderne (2003).
Lucrările
Ecaterinei Mihăilă asupra limbajului poetic din perspectiva matematicii şi a
teoriei informaţiei relevă rară subtilitate teoretică şi pătrundere empatică în
materia poeticului, prezintându-se la un înalt nivel ştiinţific, cu multe
elemente de noutate. Notabile sunt contribuţiile sale de orientare
interdisciplinară la abordarea textului literar, poetic, în special, contribuţii
ce pleacă de la datele ştiinţelor amintite, reuşind să amendeze şi să ridice la
un nivel superior concepţii cu o mare notorietate în mediul academic, dar şi în
acela al exerciţiului interpretativ (Solomon Marcus, Roman Jakobson, modelele
generative etc.), adăugând instrumente pentru integrarea dimensiunii axiologice în
cadrul metodelor matematice, statistice, informaţionale, semiotice de
investigare a textului. Nu mai puţin interesante sunt şi încercările de
determinare a unei logici a imaginarului.
Prin dispariţia Ecaterinei Mihăilă, critica şi teoria
literară, lingvistica românească suferă o ireparabilă pierdere.
Filiala Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie
Literară a Uniunii Scriitorilor din România