In memoriam Ion Nistor

S-a stins din viață, în ziua de 28 mai, editorul și istoricul literar Ion Nistor.

S-a născut la 1 octombrie 1937 în satul Panduri, comuna Frumușica (actualmente, Acsintele), județul Ialomița.

A fost absolvent al Facultății de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1964). Încă din timpul studenției, mai exact, din 1959, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă şi la Editura pentru Literatură. Din1969 și până la pensionare, în 2008, a fost redactor, apoi şef de redacţie şi, în cele din urmă, redactor-şef la Editura Albatros, unde a fost angajat în coordonarea cunoscutelor colecții „Lyceum”, „Texte comentate”, „Sinteze”, „Monografii”, „Jurnale”.

După 1989 a fost consilier literar la mai multe edituri, ocazie cu care a inițiat, la Editura Romhelion, colecţiile „Clasici români”, „Justiţiarul”, „Tandreţe” și „Poveştile copilăriei”.

De-a lungul anilor, a publicat eseuri, articole, cronici literare în  „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Iașiul literar”, „Viaţa Buzăului”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta literară”, „Expres magazin”, „Universul Bucureștilor”, „Adevărul literar și artistic”, „România literară”, „Sud”, „Dorul” (Danemarca) și altele.

Este autorul următoarelor volume: Consemnări în labirint. Studii, articole, evocǎri (2009), Martinicǎ la bunici, poezii pentru copii (1995), Martinică face sport poezii pentru copii (1995).

A realizat câteva antologii, din care pot fi amintite: Mihai Beniuc – Poezii (1973); *** Dramaturgia istoricǎ româneascǎ, 2 volume (1981); Lucian Blaga – Poezii (1982); *** Dramaturgia istoricǎ românǎ contemporanǎ (1988), Vasile Alecsandri – Poezii. Despot Vodǎ (1995); Tudor Vianu – Scriitori clasici români (1998);  *** Fabule alese (2005) și, de asemenea, a îngrijit numeroase ediții, printre care: Gib I. Mihǎescu – La „Grandiflora”. Noaptea focurilor, nuvele, 2 volume (1967), Visul (1991); Damian Stǎnoiu – Alegere de starețǎ. Ucenicii Sfântului Antonie, romane (1970), Nuvele și romane, 2 volume (1974; 1987), O noapte cu ghinion (1993), Ucenicii sfântului Antonie, roman (2007); Mihai Tican-Rumano – Peste mǎri și țǎri (1973); Al. Davila – Vlaicu Vodǎ (1988); George Acsinteanu – Piatra neagrǎ. Convoiul flǎmânzilor, romane (1990); Ionel Teodoreanu – Arca lui Noe, roman (1991); George Bacovia – Plumb, versuri şi proză (1998); I.L. Caragiale – Momente și schițe (2000); Petre Pandrea – Memoriile mandarinului valah (2000); Ion Pillat și Perpessicius – Antologia poeților de azi, I-II (2000); B.P. Hasdeu – Rǎzvan și Vidra (2001); George Coșbuc – Poezii (2001), Lucia Demetrius – Memorii (2005). 

Prin plecarea dintre noi a lui Ion Nistor, istoriografia și critica noastră literară suferă o grea pierdere.

 

Cărțile colegilor noștri

 

 

Liliana Corobca - Maestrul și Makarenko, roman, 

Editura Ratio et Revelatio, București, 2023

 Iordan Datcu - Ovidiu Bârlea, etnolog și prozator, 

RCR Editorial, București, 2023

 Petre Florea - Revista Egalitatea. 1890-1914, 

Editura Detectiv Literar, București, 2022

In memoriam Ileana Corbea

A încetat din viață, în ziua de 9 mai, istoricul literar și jurnalistul Ileana Corbea Florescu.

S-a născut la 1 februarie 1942, la București. A absolvit cursurile Facultății de Litere a Universității din București, devenind apoi jurnalist al Radioului, după 1990 fiind realizator la Radio România Cultural, cu activitate axată pe abordarea unor teme și subiecte de istorie literară prin evocări, interviuri, dezbateri.

A participat, alături de soțul său, criticul și istoricul literar Nicolae Florescu, la reînființarea, în 1990, a revistei lui G. Călinescu „Jurnalul literar” și a Editurii cu același nume. După dispariția, în noiembrie 2013, a lui Nicolae Florescu, a continuat, pe propria cheltuială, să editeze revista, dedicată în principal valorificării exilului literar românesc, dar și a moștenirii literare din țară. S-a ocupat, de asemenea, de publicarea studiilor și lucrărilor rămase în manuscris de la soțul său, precum și de îngrijirea volumului postum al acestuia: ...în numele celor proscriși (2021).

Împreună cu Nicolae Florescu a semnat seria de trei volume Biografii posibile (1973,1976,1984) și Resemnarea cavalerilor. Reevaluări critice şi memorialistice ale literaturii exilului (2002).

A publicat și în nume propriu: volumul Convorbiri peste timp (2003).

Rămâne impresionant devotamentul cu care s-a dedicat slujirii memoriei exilului nostru literar, menținerii în atenția publicului radio, a criticilor, istoricilor literari,și cititorilor interesați a contribuțiilor și corespondenței semnificative a celor care au fost nevoiți să trăiască după 1945 departe de granițele țării pe care au iubit-o, eforturile susținute și eficiente de readucere în spațiul nostru cultural a unor repere ale spiritualității noastre, întreagă această activitate meritând stima și aprecierea breslei și a publicului larg.

Dispariția Ilenei Corbea Florescu reprezintă o pierdere dureroasă pentru istoriografia noastră literară.