Conferinţele Filialei de Critică

 
 
19 februarie 2020
Conferinţă Dan Pavel: Eseul şi politica. Radiografia unui gen literar"
 

Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române

„De ce in România se acordă un loc prea puţin important eseului, în mod particular eseului politic? De ce este aproape ignorată, în practica scrisului de la noi, în cultura noastră, libertatea pe care acest gen o oferă? Epistemologic vorbind, tipul de cunoaştere pe care îl reprezintă eseul este unul despre a cărui valabilitate nu ar trebui să mai existe nici o îndoială. La aceasta se adaugă expresivitatea literară ce îi este, de obicei, caracteristică şi constituie unul dintre elemente care îi dau farmec şi îi asigură interesul. Există precedente ilustre în materie de eseu politic la nivel internaţional, dar şi românesc (de la John Locke la George Orwell şi de la Alexandru Odobescu la Constantin Noica), ceea ce constituie argumente mai mult decât convingătoare pentru a trata marile teme ale politicii româneşti şi internaţionale în eseuri în care arta literară şi ştiinţa să se îmbine în mod incitant, generator de răspunsuri, dar şi de noi interogaţii. Opţiunea personală a autorului pentru acest gen situat la graniţa dintre literatură şi filosofie este susţinută prin toate aceste argumente şi încă multe altele ce vor constitui bazele pledoariei la care vom asista.”

 
20 noiembrie 2019
Conferinţă Dan Cristea: Peisajul pardiziac la Eminescu"
 
Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
  
Fragmentul „dacic” („Dochia – Raiul Daciei”, 53 de strofe) din Memento mori, urmând succesiunii vechilor civilizaţii urbane care se ivesc și pier, survine precum o întoarcere la timpurile edenice. primordiale și la virginitatea naturii necălcate de om. Toposul paradiziac, cu atributele lui consacrate (grădina, fluviul care o străbate, aerul „văratic, moale”, pomii care, ca în Biblie, „sunt plăcuţi la vedere și buni la mâncare”) îşi impune coerenţa şi consistenţa în numeroase şi admirabile descrieri. Viziunea paradisului reprezintă, astfel, o obsesie pentru poet, un loc memorabil al imaginarului eminescian. O găsim prelucrată nu numai în „Raiul Daciei”, din Memento mori, dar şi în alte creaţii, în versuri sau în proză, începute şi elaborate în anii studenţiei vieneze ori berlineze (1871-1873): poemele Miradoniz, Dacă treci râul Selenei…, nuvela Sărmanul Dionis şi altele. Conferinţiarul îşi propune, de asemenea, să ia în discuţie şi elemente ale paradisului acvatic aparţinând aceleiaşi perioadă din creaţia eminesciană.
 
 
25 septembrie 2019
Mircea Coloşenco: „Nicolae Labiş. Misterele manuscriselor"
 

Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române

„Creaţia literară a lui Nicolae Labiş se află cuprinsă într-un interval de numai şapte ani, între cele două catrene din poezia „Slove de ziar”, publicate la „Poşta redacţiei” de la ziarul „Scânteia tineretului” (1949), adăugând poezia „Fii dârz în luptă, Nicolae!”, apărută în almanahul „Iaşul literar” (1950) şi poezia „Pasărea cu clonţ de rubin”, dictată, cum se ştie, de pe patul de spital, la „Colţea”, în Bucureşti, în preziua morţii (21/22 decembrie 1956). 
În octombrie 1956 a apărut volumul Primele iubiri, moment de răscruce în poezia românească a anilor de după război, pentru ca, postum, în ianuarie 1958, să se publice, graţie eforturilor prietenilor, volumul Lupta cu inerţia, cu prefaţa lui Geo Bogza. 
În 1972 a fost inaugurată la Mălini, judeţul Suceava, Casa Memorială „Nicolae Labiş”, în acelaşi an, părinţii săi, Ana-Profira şi Eugen Labiş, donând manuscrisele poetului către biblioteca Muzeului de Istorie şi Arheologie Suceava, actualmente, „Muzeul Bucovinei”, în acest fel, constituindu-se Fondul Documentar „Nicolae Labiş”. Studiind aceste manuscrise în vederea unei ediţii integrale Nicolae Labiş, din care a apărut până acum un prim volum (2013), Mircea Coloşenco a realizat o structurare diferită faţă de editorii care s-au ocupat anterior de publicarea operei poetului. 
Necunoscutele relevate de cercetarea acestei arhive, ca şi problemele pe care ea le pune la editare, constituie tema conferinţei «Nicolae Labiş – misterele manuscriselor»”.
Foto: Dan Vatamaniuc - Muzeul Naţional al Literaturii Române

 22 mai 2019
 Conferinţă Alexandru Bulandra: Dosarul «Mioriţa» la final. Concluzii la o cercetare îndelungată
 
Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române

„Paradigma pe care o propune Alexandru Bulandra este legată de ipoteza conform căreia, de fapt, Vasile Alecsandri este autorul baladei „Mioriţa. Reconstituirea vers cu vers a genezei acestei capodopere, lectura mitico-simbolică a poemei lui Alecsandri, pornind de la apartenenţa autorului la ordinul francmasonic, utilizarea metodelor cercetării etnografice şi folclorice în abordarea colindei păcurarilor, în opinia autorului, care a descifrat obârşia ei la trecerea de la ritualul jocului cu măşti animaliere la structura compoziţională a cântecului de urare şi felicitare, sursa textuală a acestui fenomen unic în cultura română, alcătuiesc un demers care aduce perspective noi în evaluarea „Mioriţei”. Câteva dintre capitolele conferinţei: O istorie sub semnul măştii şi al secretului; „Mioriţa” nu este creaţie folclorică, „Mioriţa” - operă de colaborare; Poetul Vasile Alecsandri scrie balada „Mioriţa”; Boala genetică a „Mioriţei”; „Mioriţa” cultă şi „Mioriţa” folclorică.

                                                                         Foto: Radu Voinescu

  
 20 februarie 2019
Conferinţa Ioan Adam: Duiliu Zamfirescu şi Basarabia"
 
Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
 Duiliu Zamfirescu (1858-1922) a desfăşurat, dincolo de preocupările sale ca scriitor, o intensă activitate politică şi diplomatică. Este cunoscută şederea la Roma, în calitate de secretar de legaţie, se ştiu însă mai puţine despre angajarea sa susţinută în îndrumarea politicienilor de dincolo de Prut (a fost Comisar general al primului guvern Al. Averescu, acreditat pe lângă Consiliul Directorilor (guvernul) Republicii Democratice Moldoveneşti, ce-şi proclamase independenţa) pentru a armoniza punctele de vedere ale diferitelor facţiuni parlamentare moldoveneşti, contribuind în bună măsură, prin aceasta, la votul decisiv pentru Unire dat de Sfatul Ţării în 27 martie 1918.”
 
22 noiembrie 2018
Conferinţă Nicolae Georgescu: Pentru o ediţie definitivă a poeziilor eminesciene"
 

Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române

„O ediţie ne varietur a poeziei antume eminesciene ridică multiple probleme, cea mai importantă fiind aceea a stabilirii voinţei auctoriale. Ediţiile de până acum – peste 25 – nu seamănă una cu alta, T. Maiorescu însuşi oscilând între diferite variante şi semne de punctuaţie în cele 11 ediţii pe care le-a girat. Textul lui Maiorescu este diferit în multe locuri, mai ales ca punctuaţie, faţă de textul eminescian din „Convorbiri literare”, acolo unde au fost publicate prima dată poeziile. O comparaţie completă nu s-a făcut, ea se impune – şi este sarcina pe care ne-am asumat-o. Dar nici textul publicat în „Convorbiri literare” nu seamănă cu textul din manuscrisele poetului, aceste diferenţe frământând îndelung minţile eminescologilor. După ani lungi de cercetare, concluzia noastră este că trebuie găsită sau stabilită o măsură fermă a lucrurilor. Vom aduce, pentru aceasta, argumente care vor arăta cum sensul unor versuri eminesciene binecunoscute devine altul în funcţie de modalităţile în care este stabilită punctuaţia sau adoptând diferite lecţiuni ale lexicului. Vrem să restabilim textul eminescian genuin, cum a fost gândit şi aşternut el pe hârtie de către poet, în coordonatele scrisului pe care le-a avut la îndemână şi pe care le-a folosit.”

Foto: Dan Vatamaniuc - Muzeul Naţional al Literaturii Române

 

26 septembrie 2018
Conferinţă Alexandru Mica: Anton Pann şi folclorul românesc"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
 
 "În 1852, când Alecsandri publica Poezii poporale ale românilor, Anton Pann tipărea cea de-a doua ediţie a colecţiei sale în 6 broşuri ce cuprindeau 293 de cântece şi 167 de melodii notate, adaptate sau, uneori, chiar compuse de el. Înţelegând sincretismul obligatoriu dintre melodie şi text, în cazul cântecelor de factură populară,  a fost primul culegător care a consemnat şi a tipărit textele poetice împreună cu melodiile lor, reunite intr-o adevărată antologie care acoperă aproximativ un veac din tradiţia cântecului de lume, începând cu textele transilvănene, de la mijlocul secolului al XVlll-lea până la 1850. De la cântecul de lume s-a revendicat, mai târziu, noul gen al romanţei, în această evoluţie înscriindu-se însăşi geneza romanţei culte – textele poetice ale lui Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Conachi, V. Alecsandri, inclusiv cele ale lui Mihai Eminescu ş.a. –, ca model de poezie închinată iubirii. Sedus de universul poetico-melodic antonpannesc, Alexandru Mica a decis, în anii ’80 ai secolului trecut, după o amplă documentare asupra modalităţilor de cântare vocal-instrumentală, dar şi de armonizare şi acompaniament specifice în mediile săteşti şi orăşeneşti în care ele au viat, să valorifice vocal-interpretativ peste 60 de creaţii din moştenirea acestui ziditor la temelia culturii române. Această experienţă din intimitatea universului poetic-muzical antonpannesc în relaţia sa cu folclorul, va fi vorba în cuprinsul acestei conferinţe care este de aşteptat să intereseze un număr cât mai mare de iubitori şi cunoscători ai muzicii şi literaturii, atât în latura populară, cât şi în cea cultă."

  Foto: Dan Vatamaniuc - Muzeul Naţional al Literaturii Române
 
 23 mai 2018
Conferinţă Gelu Negrea: Doamnele domnului Caragiale"
 
Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
„Pompiliu Constantinescu o azvârle fără reţineri pe Ziţa în globalul tip al cochetei şi adulterinei, în devălmăşie cu Didina Mazu, Miţa Baston, Veta Titircă şi Zoe Trahanache, asigurându-ne ferm: «În comediile lui Ion Luca Caragiale nu există nici o ingenuă». Punct de vedere însuşit – explicit sau implicit – de larga majoritate a comentatorilor comediilor lui Ion Luca şi de cvasi-unanimitatea regizorilor care le-au pus în scenă. Privită însă cu ochiul liber de prejudecăţi, Ziţa – cu toate că a traversat infernul marital – exact asta este: o ingenuă. Ea se lasă «dezvorţată» de Dumitrache nu din fiţe de gâsculiţă alintată, ci fiindcă traiul cu pastramagiul violent şi alcoolic devenise un iad. În pofida acestei experienţe nefericite, ea rămâne, sufleteşte, o romantică, o candidă. Deşi cunoscuse instituţia căsătoriei, Ziţa întâlneşte abia prin Rică dragostea. Faptul că îl convoacă la domiciliu după doar un sumar schimb de mesaje o validează nesmintit în ipostaza de ingenuă. O cochetă ar fi prelungit strategic aşteptarea momentului unui rendez-vous în doi – Mirandolina temporizează întotdeauna cu perfidie inebranlabilă; Julieta, în schimb, acceptă instantaneu contactul în intimitate cu Romeo, arzând etapa tatonărilor de rutină. Din punct de vedere sentimental, Ziţa este virgină, comportamentul său erotic frust aşezând-o alături de eroina lui Shakespeare, nu de a lui Goldoni.” 
                                                                                                       Foto: Radu Voinescu
 
 
21 februarie 2018
Conferinţă Alex Ştefănescu: Eminescu şi noi"

Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române

„Merită analizate astăzi versuri scrise în secolul al XIX-lea? Un automobil fabricat în 2016 este, în principiu, mai bun decât unul din 2006, dar Alexandru Vlahuţă nu are mai multă valoare decât Eminescu numai pentru că s-a născut mai târziu decât el. Trecerea secolelor şi nici chiar trecerea mileniilor nu transformă în vechituri operele literare valoroase. Se întâmplă însă altceva, şi anume noi, oamenii de azi, am involuat în ceea ce priveşte educaţia sentimentală în raport cu oamenii de altădată. Nu mai suntem sensibili la emoţiile calme, ritualizate, ci preferăm plăcerile violente, obţinute rapid. Nu mai avem răbdare să citim vers cu vers o poezie de Eminescu şi să o lăsăm să reverbereze în conştiinţa noastră. Este un noroc pentru noi că avem drept limbă maternă chiar limba în care a scris marele poet. Există străini care învaţă limba română numai ca să-l poată citi pe Eminescu. Noi nu trebuie decât să-i deschidem cărţile.”

  

25 octombrie 2017

 Conferinţă Dan Cristea: Arta lui Kavafis" 
 

Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române

Prezentul în care trăia Kavafis, după cum îl intuim şi din multe poeme ale sale, era unul al creaţiei și singurătăţii, al spaimei de senectute şi de degradarea pe care o aduce aceasta cu sine. În acest prezent a scris Kavafis poemele sale, atât de moderne în gândirea poetică, despre trupul care doreşte şi cere, despre memoria corpului ori despre trupul care-şi aminteşte. Romancierul englez E. M. Forster, cunoştinţă de peste două decenii a alexandrinului, i-a creionat acestuia un portret de toată lauda: «…un gentleman grec, cu pălărie de pai, în picioare, complet imobil, într-o poziţie uşor oblică faţă de restul universului»

 

 21 septembrie 2017
 Conferinţă Radu Voinescu: Romanul de aventuri - o estetică a imprevizibilului"
 

Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
 
Joi, 21 septembrie, Radu Voinescu, preşedintele Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România, va deschide ciclul de conferinţe ale Filialei, găzduite de Muzeul Naţional al Literaturii Române, cu o conferinţă pe tema: „Romanul de aventuri – o estetică a imprevizibilului”. 
„Critica tradiţională ataşează literaturii de aventuri exclusiv ideea de clişeu, de schemă, de previzibil. Nejustificat ignorate, considerate, în general, potrivite doar pentru amatorii de literatură de consum, genurile aventurii prezintă, însă, nenumărate aspecte ce relevă profunda lor înrădăcinare în tradiţia literară, pe de-o parte, pe de alta, constituind o promiţătoare platformă pentru a înţelege fenomenul literar în ansamblu, de la structuri narative şi configuraţii stilistice până la suportul psihologic şi social al receptării acestuia.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu