19 februarie 2020
Conferinţă Dan Pavel: „Eseul şi politica. Radiografia unui gen literar"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
„De
ce in România se acordă un loc prea puţin important eseului, în mod particular
eseului politic? De ce este aproape ignorată, în practica scrisului de la noi,
în cultura noastră, libertatea pe care acest gen o oferă? Epistemologic
vorbind, tipul de cunoaştere pe care îl reprezintă eseul este unul despre a
cărui valabilitate nu ar trebui să mai existe nici o îndoială. La aceasta se
adaugă expresivitatea literară ce îi este, de obicei, caracteristică şi
constituie unul dintre elemente care îi dau farmec şi îi asigură interesul. Există
precedente ilustre în materie de eseu politic la nivel internaţional, dar şi
românesc (de la John Locke la George Orwell şi de la Alexandru Odobescu la
Constantin Noica), ceea ce constituie argumente mai mult decât convingătoare
pentru a trata marile teme ale politicii româneşti şi internaţionale în eseuri
în care arta literară şi ştiinţa să se îmbine în mod incitant, generator de
răspunsuri, dar şi de noi interogaţii. Opţiunea personală a autorului pentru
acest gen situat la graniţa dintre literatură şi filosofie este susţinută prin
toate aceste argumente şi încă multe altele ce vor constitui bazele pledoariei
la care vom asista.”
20 noiembrie 2019
Conferinţă Dan Cristea: „Peisajul pardiziac la Eminescu"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
Fragmentul „dacic”
(„Dochia – Raiul Daciei”, 53 de
strofe) din Memento mori, urmând
succesiunii vechilor civilizaţii urbane care se ivesc și pier, survine precum o
întoarcere la timpurile edenice. primordiale și la virginitatea naturii
necălcate de om. Toposul paradiziac, cu atributele lui consacrate (grădina,
fluviul care o străbate, aerul „văratic, moale”, pomii care, ca în Biblie,
„sunt plăcuţi la vedere și buni la mâncare”) îşi impune coerenţa şi consistenţa în numeroase şi
admirabile descrieri. Viziunea paradisului reprezintă, astfel, o obsesie pentru
poet, un loc memorabil al imaginarului eminescian. O găsim prelucrată nu numai
în „Raiul Daciei”, din Memento mori, dar şi în alte creaţii, în
versuri sau în proză, începute şi elaborate în anii studenţiei vieneze ori
berlineze (1871-1873): poemele Miradoniz,
Dacă treci râul Selenei…, nuvela Sărmanul Dionis şi altele. Conferinţiarul
îşi propune, de asemenea, să ia în discuţie şi elemente ale paradisului acvatic
aparţinând aceleiaşi perioadă din creaţia eminesciană.
25 septembrie 2019
Mircea Coloşenco: „Nicolae Labiş. Misterele manuscriselor"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
„Creaţia
literară a lui Nicolae Labiş se află cuprinsă într-un interval de numai şapte
ani, între cele două catrene din poezia „Slove de ziar”, publicate la „Poşta
redacţiei” de la ziarul „Scânteia tineretului” (1949), adăugând poezia „Fii
dârz în luptă, Nicolae!”, apărută în almanahul „Iaşul literar” (1950) şi poezia
„Pasărea cu clonţ de rubin”, dictată, cum se ştie, de pe patul de spital, la
„Colţea”, în Bucureşti, în preziua morţii (21/22 decembrie 1956).
În octombrie
1956 a apărut volumul Primele iubiri,
moment de răscruce în poezia românească a anilor de după război, pentru ca,
postum, în ianuarie 1958, să se publice, graţie eforturilor prietenilor, volumul
Lupta cu inerţia, cu prefaţa lui Geo
Bogza.
În 1972 a fost inaugurată la Mălini, judeţul Suceava, Casa Memorială
„Nicolae Labiş”, în acelaşi an, părinţii săi, Ana-Profira şi Eugen Labiş,
donând manuscrisele poetului către biblioteca Muzeului de Istorie şi Arheologie
Suceava, actualmente, „Muzeul Bucovinei”, în acest fel, constituindu-se Fondul
Documentar „Nicolae Labiş”. Studiind aceste manuscrise în vederea unei ediţii
integrale Nicolae Labiş, din care a apărut până acum un prim volum (2013),
Mircea Coloşenco a realizat o structurare diferită faţă de editorii care s-au
ocupat anterior de publicarea operei poetului.
Necunoscutele relevate de
cercetarea acestei arhive, ca şi problemele pe care ea le pune la editare,
constituie tema conferinţei «Nicolae Labiş – misterele manuscriselor»”.
Foto:
Dan Vatamaniuc - Muzeul Naţional al
Literaturii Române
22 mai 2019
Conferinţă Alexandru Bulandra: „Dosarul «Mioriţa» la final. Concluzii la o cercetare îndelungată
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
„Paradigma
pe care o propune Alexandru Bulandra este legată de ipoteza conform căreia, de
fapt, Vasile Alecsandri este autorul baladei „Mioriţa. Reconstituirea vers cu vers a genezei acestei capodopere,
lectura mitico-simbolică a poemei lui Alecsandri, pornind de la apartenenţa
autorului la ordinul francmasonic, utilizarea metodelor cercetării etnografice
şi folclorice în abordarea colindei
păcurarilor, în opinia autorului, care a descifrat obârşia ei la trecerea
de la ritualul jocului cu măşti animaliere la structura compoziţională a
cântecului de urare şi felicitare, sursa textuală a acestui fenomen unic în
cultura română, alcătuiesc un demers care aduce perspective noi în evaluarea
„Mioriţei”. Câteva dintre capitolele conferinţei: O istorie sub semnul măştii şi al secretului; „Mioriţa” nu este creaţie
folclorică, „Mioriţa” - operă de colaborare; Poetul Vasile Alecsandri scrie
balada „Mioriţa”; Boala genetică a „Mioriţei”; „Mioriţa” cultă şi „Mioriţa”
folclorică.
Foto: Radu Voinescu
20 februarie 2019
Conferinţa Ioan Adam: „Duiliu Zamfirescu şi Basarabia"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
Duiliu Zamfirescu
(1858-1922) a desfăşurat, dincolo de preocupările sale ca scriitor, o intensă
activitate politică şi diplomatică. Este cunoscută şederea la Roma, în calitate
de secretar de legaţie, se ştiu însă mai puţine despre angajarea sa susţinută
în îndrumarea politicienilor de dincolo de Prut (a fost Comisar general al primului
guvern Al. Averescu, acreditat pe lângă Consiliul Directorilor (guvernul)
Republicii Democratice Moldoveneşti, ce-şi proclamase independenţa) pentru a
armoniza punctele de vedere ale diferitelor facţiuni parlamentare moldoveneşti,
contribuind în bună măsură, prin aceasta, la votul decisiv pentru Unire dat de
Sfatul Ţării în 27 martie 1918.”
22 noiembrie 2018
Conferinţă Nicolae Georgescu: „Pentru o ediţie definitivă a poeziilor eminesciene"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
„O ediţie ne varietur a poeziei antume eminesciene
ridică multiple probleme, cea mai importantă fiind aceea a stabilirii voinţei
auctoriale. Ediţiile de până acum – peste 25 – nu seamănă una cu alta, T.
Maiorescu însuşi oscilând între diferite variante şi semne de punctuaţie în
cele 11 ediţii pe care le-a girat. Textul lui Maiorescu este diferit în multe
locuri, mai ales ca punctuaţie, faţă de textul eminescian din „Convorbiri
literare”, acolo unde au fost publicate prima dată poeziile. O comparaţie
completă nu s-a făcut, ea se impune – şi este sarcina pe care ne-am asumat-o.
Dar nici textul publicat în „Convorbiri literare” nu seamănă cu textul din
manuscrisele poetului, aceste diferenţe frământând îndelung minţile
eminescologilor. După ani lungi de cercetare, concluzia noastră este că trebuie
găsită sau stabilită o măsură fermă a lucrurilor. Vom aduce, pentru aceasta,
argumente care vor arăta cum sensul unor versuri eminesciene binecunoscute
devine altul în funcţie de modalităţile în care este stabilită punctuaţia sau
adoptând diferite lecţiuni ale lexicului. Vrem să restabilim textul eminescian
genuin, cum a fost gândit şi aşternut el pe hârtie de către poet, în
coordonatele scrisului pe care le-a avut la îndemână şi pe care le-a folosit.”
Foto:
Dan Vatamaniuc - Muzeul Naţional al
Literaturii Române
26 septembrie 2018
Conferinţă Alexandru Mica: „Anton Pann şi folclorul românesc"
Afiş de Cristina
Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
"În 1852, când
Alecsandri publica Poezii poporale ale
românilor, Anton Pann tipărea cea de-a doua ediţie a colecţiei sale în 6
broşuri ce cuprindeau 293 de cântece şi 167 de melodii notate, adaptate sau,
uneori, chiar compuse de el. Înţelegând sincretismul obligatoriu dintre melodie
şi text, în cazul cântecelor de factură populară, a fost primul culegător care a consemnat şi a
tipărit textele poetice împreună cu melodiile lor, reunite intr-o adevărată
antologie care acoperă aproximativ un veac din tradiţia cântecului de lume,
începând cu textele transilvănene, de la mijlocul secolului al XVlll-lea până
la 1850. De la cântecul de lume s-a revendicat, mai târziu, noul gen al romanţei,
în această evoluţie înscriindu-se însăşi geneza romanţei culte – textele
poetice ale lui Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Conachi,
V. Alecsandri, inclusiv cele ale lui Mihai Eminescu ş.a. –, ca model de poezie
închinată iubirii. Sedus de universul poetico-melodic antonpannesc, Alexandru
Mica a decis, în anii ’80 ai secolului trecut, după o amplă documentare asupra
modalităţilor de cântare vocal-instrumentală, dar şi de armonizare şi
acompaniament specifice în mediile săteşti şi orăşeneşti în care ele au viat,
să valorifice vocal-interpretativ peste 60 de creaţii din moştenirea acestui
ziditor la temelia culturii române. Această experienţă din intimitatea
universului poetic-muzical antonpannesc în relaţia sa cu folclorul, va fi vorba
în cuprinsul acestei conferinţe care este de aşteptat să intereseze un număr
cât mai mare de iubitori şi cunoscători ai muzicii şi literaturii, atât în
latura populară, cât şi în cea cultă."
Foto:
Dan Vatamaniuc - Muzeul Naţional al
Literaturii Române
23 mai 2018
Conferinţă Gelu Negrea: „Doamnele domnului Caragiale"
Afiş de Cristina
Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
„Pompiliu Constantinescu o azvârle fără reţineri
pe Ziţa în globalul tip al cochetei şi adulterinei, în devălmăşie cu Didina
Mazu, Miţa Baston, Veta Titircă şi Zoe Trahanache, asigurându-ne ferm: «În
comediile lui Ion Luca Caragiale nu există nici o ingenuă». Punct de vedere
însuşit – explicit sau implicit – de larga majoritate a comentatorilor
comediilor lui Ion Luca şi de cvasi-unanimitatea regizorilor care le-au pus în
scenă. Privită însă cu ochiul liber de prejudecăţi, Ziţa – cu toate că a
traversat infernul marital – exact asta este: o ingenuă. Ea se lasă «dezvorţată»
de Dumitrache nu din fiţe de gâsculiţă alintată, ci fiindcă traiul cu
pastramagiul violent şi alcoolic devenise un iad. În pofida acestei experienţe
nefericite, ea rămâne, sufleteşte, o romantică, o candidă. Deşi cunoscuse
instituţia căsătoriei, Ziţa întâlneşte abia prin Rică dragostea. Faptul că îl
convoacă la domiciliu după doar un sumar schimb de mesaje o validează nesmintit
în ipostaza de ingenuă. O cochetă ar fi prelungit strategic aşteptarea
momentului unui rendez-vous în doi – Mirandolina temporizează
întotdeauna cu perfidie inebranlabilă; Julieta, în schimb, acceptă instantaneu
contactul în intimitate cu Romeo, arzând etapa tatonărilor de rutină. Din punct
de vedere sentimental, Ziţa este virgină, comportamentul său erotic frust
aşezând-o alături de eroina lui Shakespeare, nu de a lui Goldoni.”
Foto: Radu Voinescu
21 februarie 2018
Conferinţă Alex Ştefănescu: „Eminescu şi noi"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
„Merită analizate astăzi versuri scrise în
secolul al XIX-lea? Un automobil fabricat în 2016 este, în principiu, mai bun
decât unul din 2006, dar Alexandru Vlahuţă nu are mai multă valoare decât
Eminescu numai pentru că s-a născut mai târziu decât el. Trecerea secolelor şi
nici chiar trecerea mileniilor nu transformă în vechituri operele literare
valoroase. Se întâmplă însă altceva, şi anume noi, oamenii de azi, am involuat
în ceea ce priveşte educaţia sentimentală în raport cu oamenii de altădată. Nu
mai suntem sensibili la emoţiile calme, ritualizate, ci preferăm plăcerile
violente, obţinute rapid. Nu mai avem răbdare să citim vers cu vers o poezie de
Eminescu şi să o lăsăm să reverbereze în conştiinţa noastră. Este un noroc
pentru noi că avem drept limbă maternă chiar limba în care a scris marele poet.
Există străini care învaţă limba română numai ca să-l poată citi pe Eminescu.
Noi nu trebuie decât să-i deschidem cărţile.”
25 octombrie 2017
Conferinţă Dan Cristea: „Arta lui Kavafis"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul
Naţional al Literaturii Române
„Prezentul în care trăia Kavafis, după cum îl
intuim şi din multe poeme ale sale, era unul al creaţiei și singurătăţii, al spaimei de
senectute şi de degradarea pe care o aduce aceasta cu sine. În acest prezent a
scris Kavafis poemele sale, atât de moderne în gândirea poetică, despre trupul
care doreşte şi cere, despre memoria corpului ori despre trupul care-şi aminteşte.
Romancierul englez E. M. Forster, cunoştinţă de peste două decenii a
alexandrinului, i-a creionat acestuia un portret de toată lauda: «…un gentleman
grec, cu pălărie de pai, în picioare, complet imobil, într-o poziţie uşor
oblică faţă de restul universului»”
21 septembrie 2017
Conferinţă Radu Voinescu: „Romanul de aventuri - o estetică a imprevizibilului"
Afiş de Cristina Milca - Muzeul Naţional al Literaturii Române
Joi,
21 septembrie, Radu Voinescu, preşedintele Filialei Bucureşti – Critică,
Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România, va deschide
ciclul de conferinţe ale Filialei, găzduite de Muzeul Naţional al Literaturii
Române, cu o conferinţă pe tema: „Romanul
de aventuri – o estetică a imprevizibilului”.
„Critica tradiţională
ataşează literaturii de aventuri exclusiv ideea de clişeu, de schemă, de
previzibil. Nejustificat ignorate, considerate, în general, potrivite doar
pentru amatorii de literatură de consum, genurile aventurii prezintă, însă,
nenumărate aspecte ce relevă profunda lor înrădăcinare în tradiţia literară, pe
de-o parte, pe de alta, constituind o promiţătoare platformă pentru a înţelege
fenomenul literar în ansamblu, de la structuri narative şi configuraţii
stilistice până la suportul psihologic şi social al receptării acestuia.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu