Noul comitet de Conducere al Filialei de Critică
În urma desfășurarii Adunarii Gnerale din data de 29 martie, a fost ales
următorul Comitet de Conducere al Filialei București - Critică,
Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România:
Presedinte: Radu Voinescu
Membri:
Ioan Adam,
Dan Cristea,
Nicolae Mecu,
Mihai Zamfir.
Presedintele Uniunii va fi cunoscut la data de 5 aprilie, conform programului alegerilor.
Radu Voinescu
Program de candidatură 2023
pentru președinția Filialei București - Critică, Eseistică și Istorie Literară
Când a
fost ales, în 2005, în funcția de Președinte al Uniunii Scriitorilor din
România, candidând a doua oară, dl. Nicolae Manolescu nu a prezentat nici un
program. După numărarea voturilor și după declararea victoriei, de la tribuna
Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor, a spus, printre altele, că dacă este
întrebat cum va rezolva cutare sau cutare dintre problemele care stăteau atunci
în fața organizației noastre de breaslă nu poate răspunde decât cu „Nu știu”.
Urma ca pe parcurs să găsească soluțiile. Se află în fruntea breslei de patru
mandate și acum se profilează decis al cincilea.
La
rândul meu, am fost ales, în mod spontan, aș zice,,în 2013, ca președinte al Filialei
București – Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din
România, nou înființată. Nu aveam, se înțelege, nici un program.
Nici nu
se practica, pe atunci. Și nu cred că era neapărat rău. Consider că ne
birocratizăm prea mult, că în anumite privințe Uniunea noastră este în curs de
a deveni prea politicianistă și că, în general, nu trebuie să ne organizăm
viața după cum ne spun avocații.
Nu
avusesem un program dar am trecut din prima zi la treabă. Chiar din prima zi. Ce
a rezultat, se știe. Dacă nu, se poate măcar consulta site-ul Filialei, unde o parte (doar o mică parte) din aceste
eforturi depuse cu ajutorul dumneavoastră, de noi împreună, sunt reflectate.
Și,
iată, închei acum al doilea mandat. Iar dacă vă rețin în felul acesta atenția
este numai pentru că până în momentul de față nu s-au înscris nimeni cu o
candidatură la funcția de Președinte al Filialei și nu este cazul să
compromitem alegerile și atâta muncă efectuată în acest scop până aici.
Depun
acest program de candidatură pentru a respecta o cerință formală impusă de
Comitetul Director al Uniunii. Nu prea cred în programe. Când am fost reales,
în 2018, aveam în minte deja Dicționarul
esențial al membrilor Filialei de Critică. Nu l-am fluturat în fața
Adunării Generale, deși prin asta, de bună seamă, aș fi putut să-mi sporesc șansele
în alegeri. Dar l-am realizat, inclusiv cu sprijinul celor mai mulți confrați,
care mi-au furnizat date sau au făcut o serie de îndreptări, astfel încât am marcat,
cu inaugurarea lui, la 1 decembrie 2018, din partea breslei criticilor din
Capitală, Centenarul Marii Uniri.
Cred mai
mult în ceea ce face cineva decât în programe sclipitoare din care nu mai
regăsești nimic mai apoi în practică. Cum spunea cineva, de prea multe ori
alegem cel mai bun candidat, nu cel mai bun ocupant al unei funcții.
În cei
zece ani, am ajuns să cunosc destul de bine Filiala, pe membrii acesteia, să le
cunosc și să le respect contribuțiile în planul criticii, eseisticii și al
istoriei literare.
În ce mă
privește, dacă voi fi reales, voi manifesta aceeași atitudine imparțială față
de toți membrii Filialei, voi păstra aceeași linie de echilibru și de mediere,
voi căuta să protejez, atât cât îmi permite funcția și cât îmi dau voie
puterile, să apăr interesele și demnitatea fiecărui membru al breslei, ca
membru al breslei, voi feri Filiala, atât cât îmi va sta în putință, de jocuri
politicianiste.
Voi
acționa, ca și până acum, numai în interesul și pentru bunul mers al treburilor
în Filială.
Am
realizat o seamă de lucruri împreună – nu chiar puține; și nu vreau să compar
cu alte filiale –, mai putem face încă destule. Media noastră de vârstă este în
creștere de la an la an, dar ne vom adapta și vom găsi soluții (poate am
identificat deja câteva, dar despre toate la timpul potrivit) pentru a rămâne
în continuare uniți, pentru a ne exprima și la nivel individual, și la nivel de
comunitate scriitoricească și nu numai.
Radu Voinescu
martie 2023
Programele de candidatură pentru funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor din România pentru mandatul 2023-2028, în ordinea alfabetică a candidaților:
Doru-Viorel Ciucescu
PROIECT
DE CONDUCERE
A
UNIUNII
SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
În
primul rând, eu aduc omagiu tuturor celor care au condus destinele Uniunii
Scriitorilor din România, după 22 decembrie 1989.
În al
doilea rând, eu sunt conştient că este foarte puţin probabil să fiu ales în
onoranta funcţie de Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Dar, mi-ar
plăcea să cred că acest proiect să rămână ca o tentativă de a atrage atenţia la
nivel naţional, asupra unor propuneri, nu multe, de îmbunătăţire a situaţiei
actuale a scriitorilor.
În al
treilea rând, totuşi, dacă voi fi ales Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din
România, toţi membrii acestei asociaţii de creatori de utilitate publică vor fi
egali pentru mine, fără părtiniri.
De
asemenea, prin această candidatură, eu nu doresc să intru în conflict cu
niciunul dintre ceilalţi candidaţi.
Nu în
ultimul rând, eu declar încă de la depunerea acestui proiect că nu voi purta
ranchiună viitorului preşedinte, din contra, voi recunoaşte înfrângerea şi voi
fi onorat să colaborez cu el.
Deviză
Creşterea
vizibilităţii şi, implicit, a bunăstării scriitorilor nu atât prin critici de
întâmpinare, ci printr-o mai bună punere în contact cu potenţialii cititori şi,
implicit, cu potenţialii cumpărători ai cărţilor lor.
Obiective
O.1.
Crearea unui post televiziune cu denumirea „Televiziunea Scriitorilor şi
Cititorilor”, al Uniunii Scriitorilor din România, la care fiecare scriitor să
aibă posibilitatea să fie prezent o jumătate de oră, de cel puţin trei ori pe an
(18 ore de emisie pe zi, 36 de scriitori pe zi, 1.080 de scriitori pe lună,
4.320 de scriitori în patru luni);
O.2.
Toate evenimentele culturale organizate de filialele Uniunii Scriitorilor din
România, să poată cuprinde şi deplasări în unităţi de învăţământ, pentru a
atrage mai mult elevii să lectureze scrierile frumoase;
O.3.
La toate saloanele şi târgurile de carte din ţară, Uniunea Scriitorilor din
România să aibă un stand, unde toţi scriitorii doritori să aibă acces;
O.4.
Susţinerea prin plata impozitului pe venitul realizat de fiecare scriitor, prin
vânzarea cărţilor ca persoană fizică, dar la un total de maxim 500 de lei pe
an.
Modalităţile de realizare a celor
patru obiective
M.O.l.
Depunerea unui proiect pentru finanţarea europeană, cu valoarea totală de cel
puţin 15.000.000 de euro pentru anul 2024;
M.O.2.
Realizarea unei convenţii cu Ministerul Educaţiei prin care să fie introdusă
rubrica PARTENERIATE ŞCOALĂ - UNIUNEA SCRIITORILOR în FIŞA DE EVALUARE A
PORTOFOLIULUI DIRIGINTELUI, din învăţământul liceal,
M.O.3.
şi M.O.4. Realizarea unui parteneriat cu mediul de afaceri pentru susţinerea
financiară.
În
rest, acest proiect de conducere cuprinde obiectivele actuale a Uniunii
Scriitorilor din România, pe care nu le repet, ele fiind bine cunoscute de
membrii ei,
Nicolae Manolescu
Program de candidatură 2023 – 2028
În
precedentul program de candidatură, din urmă cu cinci ani, îmi propuneam să ating,
împreună cu colegii mei din conducerea USR, care urma să fie aleasă, câteva
obiective importante și absolut necesare pentru breasla scriitoricească și,
îndrăznesc să adaug, pentru sănătatea însăși a literaturii române. Obiectivele
cu pricina implicau o continuitate a activității Uniunii noastre, continuitate
pe care o subliniez și astăzi, factor obligatoriu pentru îndeplinirea
sarcinilor pe care mi le asum. Cele mai multe dintre acestea, care au depins
într-o mare măsură de noi, au fost realizate. Le voi expune pe larg în Raportul de încheiere a mandatului
trecut. În Program, le voi trece în revistă, nu atât pentru
a le reaminti și pentru a permite verificarea realizării lor, cât pentru faptul
că multe dintre ele sunt reluate an de an și nu pot lipsi din programul de
față; au, cu alte cuvinte, un caracter permanent.
Cel dintâi angajament,
care acum cinci ani era mai degrabă o speranță, a constat în încercarea de a
depăși două mari crize care marcaseră mandatul 2013-2018. Mai întâi, criza de
imagine provocată de sutele de procese intentate Uniunii Scriitorilor de către foști
membri puși pe demolarea ei morală și prin se care urmărea, în definitiv,
preluarea acesteia de către o mână de „puciști”, cum au fost numiți de către cei
aproape o mie de semnatari ai unui apel în sprijinul conducerii alese a
Uniunii. La care s-au adăugat la fel de numeroase reclamații la diverse
instituții ale statului, datorate acelorași inși ambițioși fără scrupule,
însoțite de sistematice campanii de presă. Astăzi putem scoate din program
acest angajament: practic, procesele s-au încheiat cu sentințe definitive în
favoarea Uniunii. Reclamațiile lor s-au dovedit nefondate și au fost respinse
de către cei cărora le fuseseră adresate: Ministerul Culturii, Ministerul
Finanțelor, Curtea de Conturi și alte instituții importante ale statului. În
cazul uneia dintre ele, Uniunea Scriitorilor a primit „scuzele statului român”.
Se mai află pe rol un singur proces, penal de data aceasta, și cel dintâi în
care Uniunea Scriitorilor are calitatea de reclamant. Îl vom câștiga cu
siguranță. Va fi încheierea maratonului judiciar care ne-a costat, pe lângă o
jumătate de milion de euro (sumă recuperată, ca de obicei, doar în mică parte),
un efort considerabil și mulți, foarte mulți nervi. Le sunt recunoscător
colegilor mei din conducere și totodată tuturor membrilor Uniunii care au rezistat
presiunilor și s-au dovedit solidari în bătălia provocată de foștii noștri
colegi de breaslă care au comis falsuri și au făcut abuz de fals în acte și în
declarații de-a lungul ultimilor ani.
A doua criză, derivată în parte din aceste atacuri, a
fost de natură financiară. O criză, aș
spune recurgând la un oximoron, cvasipermanentă în cazul instituțiilor de
cultură de la noi. Pandemia de acum doi ani a constituit o provocare la fel de
mare precum criza din anii 2008-2009. Odată cu diminuarea sau chiar cu
încetarea pentru o perioadă de timp a activității unor instituții de care
Uniunea Scriitorilor depindea și depinde în continuare sub raport financiar,
ne-am confruntat cu dificultăți majore. Le-am depășit fără datorii, ca și
dificultățile din mandatul precedent, care vă sunt prea bine cunoscute, dar cu
menținerea cheltuielilor de funcționare la un nivel extrem de scăzut. Șansa
noastră a constat (alt punct îndeplinit din Programul
din 2018) în a reuși să păstrăm ceea ce câștigaserăm și anume suplimentul de
pensie, indemnizația de merit și, într-o măsură insuficientă, taxa de timbru.
Pentru acestea și pentru altele, suntem siliți să ne luptăm în continuare, cu
alte cuvinte, să nu le scăpăm din vedere în mandatul viitor. Mai ales că, dacă procesele s-au sfârșit cu bine, iar
reclamațiile sau campaniile de presă denigratoare nu mai au suflul de altădată,
apar mereu la orizont noi amenințări, una chiar la începutul acestui an, când
salariul minim pe economie a crescut la 3000 de lei, ceea ce ne-a obligat la
complicate manevre financiare, altele, în perspectivă foarte scurtă, cum ar fi explozia
prețurilor. Vom face și mai departe tot ce putem ca să asigurăm stabilitatea
financiară a Uniunii Scriitorilor.
Vom continua toate proiectele
importante cărora le-am dat în mandatul încheiat o mare dezvoltare, în ciuda
pandemiei, pe durata căreia, cum se știe, am amânat sau am renunțat la unele
dintre ele. Ca punct în program, asta e ceea ce trebuie să spun deocamdată. În Raport, veți avea ocazia să cunoașteți toate detaliile de rigoare. Vom
continua, firește, să angajăm moral și material autoritățile centrale și locale
ale statului în sprijinul proiectelor noastre, cum o facem din 2009 încoace.
Pandemia a diminuat contribuțiile acestora, dar momentul critic a fost „depășit”
în ultimii doi ani, când am izbutit să recuperăm o parte din întârzieri și să
propunem noi proiecte. Nu mai sunt optimistul de altădată, așa că am pus între
ghilimele participiul din fraza precedentă; nu de alta, dar crizele din cultura
română actuală sunt, contrar sensului cuvântului, cronice, nu depășești de tot
una și te trezești cu alta.
Un punct însemnat din Programele noastre l-a constituit de la
început creșterea vizibilității operelor literare și a rolului scriitorului în
lumea contemporană. Doar în cei doi ani, vai, cât de lungi, de pandemie, n-am
putut să afirmăm public, cum s-ar fi cuvenit, identitatea profesiei noastre.
Odată reveniți la o viață literară normală, am reluat contactul cu instituțiile
de cultură, cu școlile, cu publicul larg, am participat la o întâlnire cu
primul ministru legată de problema cărții și a lecturii, precum și a manualelor
școlare. Revistele Uniunii Scriitorilor au publicat sistematic materiale în
care aceste probleme au fost dezbătute. Ne-am unit vocea cu a altora în
condamnarea plagiatului. La rândul lui, când a fost pus în dezbatere publică,
dar și înainte sau după aceea, proiectul noii Legi a învățământului a făcut obiectul unor repetate intervenții
ale membrilor noștri. Am semnat, alături de câteva sute de profesori de liceu
și de gimnaziu, un memoriu în care erau subliniate neajunsurile proiectului și
se cerea remedierea lor. Însuși ministrul învățământului a fost obligat să
demisioneze ca urmare a dezbaterilor la care am participat și noi. Sigur,
niciodată nu se poate spune că ai făcut totul, mai ales fiind vorba de probleme
cronice, cum spuneam, dar rezolvate mai mereu pe jumătate sau pe sfert, reluate
parcă la nesfârșit și plimbate sub diferite jurisdicții. De aceea, acest punct
rămâne în programul nostru. Ne facem un titlu de onoare de a fi prezenți pe mai
departe în toate marile dezbateri publice, indiferent de temă și de culoare
politică. Vom milita, ca și până acum, pentru civilitatea acestor dezbateri,
pentru deontologia cuvenită și, nu în ultimul rând, pentru menținerea unui
spațiu public aerisit, în care toate opiniile, fie și cele greșite, să respire
în voie, cu condiția, desigur, ca bătălia să se poarte cu argumente, nu cu
injurii. Bulversarea mediului politic și social, scandalurile, corupția și
incompetența, nepotismul generalizat în atribuirea funcțiilor, toate acestea
complică infinit viața breslei noastre, înclinată prin natura scrisului
literar, către toleranță, moderație, bun simț, pe scurt, către civilitate. Avem
o profesie civilă prin excelență. Arma noastră nu e una militară. Problema pe
care mi-o pun este aceea de a găsi un mod eficient de a lupta cu armele noastre
civile împotriva armelor militare ale multora dintre concetățenii noștri. De a
impune adevărul, în pofida tuturor acelor fake
news care ne îneacă în apele lor murdare.
Cei mai mulți dintre noi știu, dar e cazul s-o spunem
pentru cei care nu vor să știe, că scriitorii sunt, majoritatea, oameni săraci.
Uniunea Scriitorilor din România nu le poate asigura un trai decent. Asta nu
înseamnă că nu încercăm și că nu vom încerca pe mai departe să găsim resursele
necesare. Am mărit salariile (deși într-o măsură cu totul insuficientă), am
mărit drepturile de autor. Revistele noastre se numără printre foarte puținele
care plătesc drepturi de autor. Vom ține cu dinții ca munca scriitorului să fie
răsplătită ca orice muncă. În permanență le-am solicitat editurilor să se
achite de obligațiile care le revin prin legea timbrului cultural, mergând până
la a le adresa somații și chemări în judecată. Cu rezultate variate. Vom
insista să le obligăm să respecte legea. Am solicitat în repetate rânduri
Ministerului Culturii să respecte legea indemnizațiior de merit, actualizând-o.
Răspunsul a fost mereu negativ. Desigur, fără argumente. Vom continua să le amintim
obligațiile legale de câte ori va fi nevoie și, din păcate, va fi vorba foarte
des. Într-un fel de penibilă contrapartidă, respectivul minister sporește până
la absurd birocrația semnării la timp a contractelor cu publicațiile Uniunii,
ceea ce face ca luna ianuarie și uneori și lunile următoare să reprezinte
pentru noi un coșmar, dat fiind caracterul periodic al apariției revistelor, de
care funcționarii ministerului află și uită în fiecare an. Din Programul meu nu va lipsi acest aspect,
vital, aș zice, al existenței materiale a scriitorilor. Știți cu toții că fără
reviste nu există literatură. Cărțile noastre ar ajunge într-un sac legat la
gură, pe care cititorul n-ar ști să-l dezlege. Meseria noastră presupune cartea
ca mod de existență, dar, pentru ca ea să ajungă în mâna cititorilor, e nevoie
de intermediarul pe care îl reprezintă revistele. Aici se naște și se manifestă
spiritul critic. Aici se aleg și se consacră valorile. Numărul mult mai mare de
cititori decât cu câteva secole în urmă, când cartea ajungea direct la cei
interesați, o mână de norocoși, adesea autori ei înșiși, implică presa
culturală ca pe un mediu capabil să întrețină viața literaturii.
Reprezintă o jumătate de
scuză faptul că realizarea doar a unora din promisiunile noastre din urmă cu
cinci ani n-a depins, în unele cazuri, decât în prea mică măsură de Uniunea
Scriitorilor. De aceea le-am reluat în Programul
de față. Mai mult, sunt și puncte din programul precedent care n-au putut
fi îndeplinite. Nici înființarea prin lege a Premiilor Naționale de Literatură și Artă, nici înființarea unui Centru
Național al Culturii Contemporane nu pot fi trecute printre realizări, depinzând amândouă de Guvernul
României. Puterile noastre sunt fatalmente limitate. Pandemia, pe care am ajuns
s-o evocăm la fel de des ca acum trei decenii greaua moștenire a regimului
comuniste, e o proastă scuză, tristă scuză! Dar alta mai bună nu avem pentru a
explica dezinteresul, crescut din drojdia precarității economiei virusate de
Covid 19, a autorităților față de cultură în anii din urmă. Bugetul culturii e
mai mic decât al oricărui alt domeniu de oarecare importanță pentru societate.
Și e vorba doar de bani. E vorba de o tendință anticulturală care se manifestă
ceas de ceas, zi de zi și în proporție de masă (vă rog să mă iertați că-l citez
pe Lenin, dar nu găsesc o expresie mai potrivită) în gesturile oficialității de
partid și de stat, o expresie pe care n-o mai credeam utilă într-o democrație,
în transformarea mass-media într-o
platformă pentru divertisment, amatorism, prost gust și kitsch, ca să nu mai
vorbesc de internet, groapa comună a tuturor valorilor sociale, morale și
culturale. N-am credința nezdruncinată a lingviștilor care nu cred că o limbă
poate să dispară, deși s-au văzut cazuri și se mai văd, pe ici, pe colo, și în
zilele noastre, preferând să spună că doar se transformă. Așa că, remarcând, ca
și cei mai mulți dintre noi, că limba română s-a urâțit peste măsură, devenind un
fel de jargon agramat și sărac, nu pot să nu mă întreb, iarăși ca mulți alții,
ce se va întâmpla cu literatura, care atârnă de limbă ca ființele de aerul pe
care-l respiră, nu pot să nu mă întreb, zic, în condițiile în care limba
noastră cea de toate zilele e maltrată de vorbitori, printre care intelectuali
cu patalamale la mână. Toată lumea cunoaște expresia limba literară. Un fel de a spune limba literaturii. Ce se va întâmpla cu literatura, repet
întrebarea, când limba română nu va mai fi literară,
ci acel jargon trivial la care ea pare să aspire? Răspunsul ni-l dau numeroase
opere, poezii, romane, care-și fac din mizerabilism, al prezentării realității
și deopotrivă al limbajului, materialul principal de lucru. În pofida celor de
mai dinainte, nădăjduiesc (totuși!) că literatura română de mâine nu va
împrumuta chipul schimonosit al limbii române actuale. Uniunea Scriitorilor din
România are datoria, pe care mi-o asum, de a veghea ca acest lucru să nu se
întâmple. De aceea susțineam că revistele sunt de neînlocuit în lupta cu
analfabetismul pe cale de a pune stăpânire pe toate cele ale spiritului. De
aceea am combătut noul Proiect al Legii Învățământului, care prevede pentru
literatură un loc tot mai puțin însemnat în programele școlare și alungă din
manuale literatura contemporană. De aceea, în fine, promit să duc această
bătălie până la capăt în noul mandat. Dar n-o pot face fără dv., membri ai
Uniunii Scriitorilor, fiindcă dv. scrieți cărțile, dv. conduceți publicațiile,
dv. aveți cuvântul în toate dezbaterile pe teme vitale pentru societate în
ansamblul ei. Uniunea Scriitorilor din România nu e o asociație oarecare, un
ONG ca atâtea altele, nici un simplu sindicat de breaslă; ea este ultimul
bastion al literaturii adevărate din România secolului XXI, din rândurile
căreia nu lipsește niciun scriitor care își respectă meseria, și ea are datoria
de a apăra literatura română, de ieri, da, de ieri, de azi și de mâine, contra
intemperiilor care se abat periodic asupra ei.
Vreau, în final, să-i
asigur pe toți membrii Uniunii Scriitorilor că voi face absolut tot ce stă în
puterile noastre, ale mele și ale colegilor mei, pentru a ne duce la bun
sfârșit proiectele și, dacă nu a le schimba schimba membrilor Uniunii viața,
măcar de a le-o îmbunătăți. Opera și-o scrie fiecare, Uniunea Scriitorilor
încearcă să le asigure tuturor condiții cât mai bune pentru a-și scrie opera. Scriitorii,
cu pana lor, de gâscă sau computerizată, Uniunea Scriitorilor, cu misiunea de a
crea mediul necesar unei existențe sănătoase a literaturii.
CONVOCARE
pentru Adunarea Generală a Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică
şi Istorie Literară
a Uniunii Scriitorilor din România
În temeiul dispoziţiilor art. 16 şi art. 33 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România în forma în vigoare, Preşedintele Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară, cu sediul în Calea Victoriei nr. 133, sector 1 – Bucureşti, Filială a Uniunii Scriitorilor din România (denumită în continuare „U.S.R.”), cu sediul în Calea Victoriei nr. 133, sector 1 – Bucureşti, membră a Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori („A.N.U.C.”), CIF RO 2786991, convoacă Adunarea Generală Ordinară a Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară, compusă, potrivit dispoziţiilor statutare, din membrii U.S.R. care îşi exprimă votul în cadrul acesteia, care va avea loc în data de 29 martie 2023, ora 11.00, la adresa: Calea Victoriei nr. 133, sector 1 – Bucureşti.
Ordinea de zi a Adunării Generale a Filialei
Adunarea Generală a Filialei va avea următoarele obiective:
1. Bilanţul activităţii în mandatul 2018-2023, conform art. 17 din Statutul U.S.R.;
2. Alegerea Preşedintelui U.S.R. pentru mandatul 2023-2028;
3. Alegerea Preşedintelui Filialei pentru mandatul 2023-2028;
4. Alegerea Comitetului de Conducere al Filialei, conform art. 33 din Statutul U.S.R..
Toţi candidaţii la funcţia de Preşedinte U.S.R. ale căror candidaturi au fost validate de Comisia de Monitorizare a Alegerilor pot participa, pentru a-şi susţine candidatura, la Adunarea Generală a Filialei.
Membrii Filialei care doresc să candideze la funcţia de Preşedinte al Filialei pot depune candidaturile la secretariatul Filialei, din Calea Victoriei nr. 133, sector 1 – Bucureşti, până la data de 24 martie 2023, ora 14.00. Candidaturile trebuie semnate în original şi depuse personal. Candidaturile nedepuse în termen nu vor fi luate în considerare.
Votul în cadrul Adunării Generale
Membrii Filialei prezenţi la data, ora şi locul desfăşurării adunării generale a filialei votează într-o urnă Preşedintele Filialei şi Comitetul de Conducere al Filialei, iar într-o altă urnă votează Preşedintele U.S.R.
Pot vota în cadrul adunării generale a filialei numai membrii filialei. Un membru al filialei poate vota un singur candidat la funcţia de Preşedinte U.S.R. şi un singur candidat la funcţia de Preşedinte al Filialei. Nu se admit voturile prin reprezentant.
Procesul de vot se va închide la data de 29 martie 2023, la ora la care se încheie Adunarea Generală a Filialei. Rezultatele alegerilor pentru Preşedintele Filialei şi Comitetul de Conducere al Filialei se vor consemna într-un proces-verbal. Rezultatele alegerilor pentru Preşedintele U.S.R. se vor consemna într-un proces-verbal întocmit de Comisia de Monitorizare a Alegerilor, la data de 5 aprilie 2023, în cadrul Consiliului U.S.R.
Preşedintele Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a U.S.R.,
Radu Voinescu
Calendarul alegerilor
– 2023 –
● 15 martie, ora 12:30 – Filiala Sibiu
● 15 martie, ora 17:30 – Filiala Alba - Hunedoara
● 16 martie, ora 11:30 – Filiala Arad
● 16 martie, ora 17:00 – Filiala Timișoara
● 18 martie, ora 10:00 – Filiala București - Poezie
● 18 martie, ora 15:00 – Filiala București - Literatură pentru Copii și Tineret
● 19 martie, ora 10:00 – Filiala București - Proză
● 19 martie, ora 15:00 – Filiala București - Dramaturgie
● 22 martie, ora 10:00 – Filiala Pitești
● 22 martie, ora 16:00 – Filiala Craiova
● 23 martie, ora 12:00 – Filiala Brașov
● 24 martie, ora 10:00 – Filiala Cluj
● 25 martie, ora 10:00 – Filiala Târgu Mureș
● 26 martie, ora 11:30 – Filiala București - Traduceri Literare
● 29 martie, ora 11:00 – Filiala București - Critică, Eseistică și Istorie Literară
● 30 martie, ora 14:00 – Filiala Bacău
● 31 martie, ora 10:00 – Filiala Iași
● 1 aprilie, ora 9:00 – Filiala Chi inău
● 2 aprilie, ora 10:00 – Filiala Sud-Est
● 2 aprilie, ora 17:30 – Filiala Dobrogea
● 5 aprilie – Consiliu final
