Uniunea Scriitorilor din România - Filiala de Critică, Eseistică şi Istorie Literară : octombrie 2022

S-a stins din viață, în ziua de 18 octombrie 2022, după o lungă suferință, criticul și istoricul literar, eseistul, editorul, profesorul universitar, academicianul Eugen Simion.

S-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova.

A fost elev al Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (astăzi Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”), fiind coleg cu Nichita Stănescu. A urmat, între 1952 și 1957, Facultatea de Filologie a Universității din București, coleg, din nou, cu poetul. În 1969 a obținut titlul de doctor în științe filologice cu o teză despre Eugen Lovinescu, sub coordonarea lui Șerban Cioculescu.

După absolvirea facultății, între anii 1957-1962 a lucrat în calitate de cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor (din 1966, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române), în colectivul „Eminescu”, sub conducerea lui D. Panaitescu-Perpessicius. Între 1962-1968 a fost redactor la „Gazeta literară”. Din 1964 a fost lector, conferențiar (1971), apoi profesor (1990) la Catedra de Literatură română a Facultății de Filologie (din 1990, Facultatea de Litere) de la Universitatea din București. Timp de trei ani, între 1970 și 1973 a funcționat ca lector invitat de limba română la Université Sorbonne, Paris, IV. Din 2006 a îndeplinit funcția de director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.

După debutul în publicistica literară în revista „Tribuna”, cu un articol despre Caietele Eminescu, în 1958, a colaborat, de-a lungul vieții, cu regularitate la „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Cultura” și multe altele, publicând sute de studii și articole în reviste de specialitate din țară și din străinătate. Din 1968 a deținut, în „România literară”, succesoarea „Gazetei literare”, o rubrică săptămânală devenită celebră, trecând, din 1991, la „Literatorul”. În 1983 a devenit redactor al revistei „Caiete critice”, pentru ca din 1990 să asigure funcția de director al publicației.

Membru corespondent, din 1991, apoi, din 1993, membru titular al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române, îndeplinind această funcție în două mandate. Din 2006 a fost președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române.

A fost președinte al Fundației Naționale pentru Știință și Artă, de pe lângă Academia Română.

I s-a acordat titlul de Doctor „Honoris Causa” de către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Universitatea Valahia din Târgoviște, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.

Dintre numeroasele cărți publicate sunt de amintit: Proza lui Eminescu (1964), Orientări în literatura contemporană (1965), Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1971), Scriitori români de azi, I (1974; 1978), II (1977), III (1983), IV (1989), Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977; 1979; 1986, 1989), Dimineața poeților (1980; 1996; 1998; 2008), Întoarcerea autorului (1981; 1993); 2005), Sfidarea retoricii. Jurnal german (1985; 1999), Moartea lui Mercutio (1993), Convorbiri cu Petru Dumitriu (1994), Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995; 2001), Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă (1997), Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit (1998), Fragmente critice, III (1999), Fragmente critice, IV (2000), I-VIII (2021), Clasici români, I (2000), Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III (2001), Genurile biograficului (2002; 2008), Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei (2005; 2006), Tânărul Eugen Ionescu (2006; 2009), Portretul scriitorului îndrăgostit – Marin Preda (2010), Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial (2011), Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor (2014), Maladia lui Mihai Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor (2015), Posteritatea critică a lui E. Lovinescu (2017), Secolul al XIX-lea în doi mesianici chibzuiți și un vizionar mistic. Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica (2020), Convorbirile mele..., vol. I-II (2021

A îngrijit ediții cu scrieri din Mihai Eminescu, E. Lovinescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Tudor Vianu, G. Călinescu, Marin Preda.

I s-au tradus cărți în maghiară, engleză, franceză.

A coordonat cele două ediții ale Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, publicat sub egida Academiei Române. A coordonat, de asemenea, seria „Opere fundamentale”, unde s-au editat scrierile clasicilor români în formatul ediției „Pléiade”.

A inițiat și a coordonat facsimilarea și editarea integrală a manuscriselor eminesciene.

Este inițiatorul Zilei Culturii Naționale, care se sărbătorește la 15 ianuarie, data nașterii lui Mihai Eminescu.

S-a bucurat de o largă recunoaștere pe plan național și internațional. A fost Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, Membru al Academiei Regale de Științe din Danemarca, Membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța.

A fost răsplătit de cinci ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România și cu Premiul Academiei Române pe anul 1977.

Decorat cu Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce și cu Legiunea de Onoare a Franței.

Prin dispariția academicianului Eugen Simion, cultura română suferă o ireparabilă pierdere.

sâmbătă, 29 octombrie 2022

Aniversări în noiembrie Filiala de Critică

marți, 18 octombrie 2022

In memoriam Eugen Simion

vineri, 14 octombrie 2022

Cărțile colegilor noștri

sâmbătă, 1 octombrie 2022

Aniversări în octombrie Filiala de Critică