A încetat din viață, în data de 22 ianuarie 2024, istoricul literar Corneliu Lupeș
S-a născut la 28 octombrie 1943, în localitatea Valul lui Traian, județul Constanța.
A învățat la școala generală din satul Valea Șoșii, comuna Poduri, județul Bacău, absolvită în 1957, pentru a merge mai apoi la Liceul „Costache Negri“ din Târgu Ocna, unde a studiat între anii 1957-1961.
A urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română la Universitatea din București, cu licența obținută în anul 1971, și ale Facultății de Filosofie, la aceeași universitate, absolvită în 1980, fără a fi susținut licența.
După efectuarea stagiului militar, între 1961-1964, a predat, timp de un an, ca profesor suplinitor la Școala Generală de 8 Ani din satul Berești-Tazlău, județul Bacău. Între anii 1965 și 1972 a fost profesor de limba și literatura română și director la Școala Generală de 8 Ani din satul Turluianu, comuna Berești-Tazlău, județul Bacău.
Timp de câteva luni, în 1972, a lucrat ca redactor la ziarul „Petrochimistul“, din Onești, pentru ca din 1972 până în 1977 să îndeplinească funcția de director al Casei de Cultură din Municipiul Onești, continuând colaborarea la ziar.
Între 1978 și 1990 a ocupat diferite funcții administrative în domeniul industrial în întreprinderi bucureștene.
Între 1990-1991 a fost administrator la revista „România Pitorească” și redactor la revista „Comoara”. Din 1991 până în 1993 a lucrat ca muzeograf la Muzeul Național al Literaturii Române, răspunzând de Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” și de Casa Memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”. Din 1993 și până la pensionare, în 2013, a fost șeful Secției Case Memoriale de la Muzeul Național al Literaturii Române, din București.
A publicat o serie de volume care se referă la istoria și viața literară din București: Itinerare memorialistice bucureștene. Repere muzeistice literare (două ediții, 2003, 2005), Memorie literară bucureșteană. Alte repere muzeistice (2005), …flacără a verbului românesc (monografia Muzeului Național al Literaturii Române, 2007), Șoaptele urbei. Bucureștii în 7 zile (2011), Scriitori-diplomați/ Diplomați-scriitori (2013), Pillat, o familie de colecție (2016), Pietre la templul muzeelor literare bucureștene, variațiuni pe teme date (2018).
Prin dispariția lui Corneliu Lupeș istoriografia noastră literară suferă o regretabilă pierdere.
