S-a stins din viaţă, la 25 septembrie 2015, istoricul
literar şi editorul Mircea Handoca.
Născut la 12
aprilie 1929, la Botoşani, a urmat Liceul Naţional din Iaşi (1939-1944) şi
Liceul „Al. Ghica” din Alexandria (1944-1947). A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din
Bucureşti în 1951. După ce a predat la diferite şcoli din ţară, din 1960 până
în 1990 a fost profesor la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din Bucureşti.
După debutul în
„Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor” (1962), a colaborat la
cele mai importante publicaţii literare din ţară.
A îngrijit ediţii
din operele Bucurei Dumbravă, ale lui Bogdan Amaru, G.T. Kirileanu, Nestor
Urechia, Ionel Jianu şi Constantin Noica, dar numele său rămâne definitiv
legat, ca editor, de opera lui Mircea Eliade.
Dintre cărţile
semnate de Mircea Handoca se pot
aminti: Excursia literară (1971), Al.O. Teodoreanu (Păstorel) (1975), Mircea Eliade. Contribuţii bibliografice
(1980), Pe urmele lui G. Topârceanu (1983),
Pe urmele lui Al.O. Teodoreanu (Păstorel)
(1988). Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale
unei personalităţi proteice (1992), Pe
urmele lui Mircea Eliade (1996), Mircea
Eliade. Biobibliografie, I-IV (1997-2007),
Convorbiri cu şi despre Mircea Eliade (1998),
Viaţa lui Mircea Eliade (2000), Eliade şi Noica (2002), Mircea Eliade şi contemporanii săi (2009).
Prin dispariţia lui
Mircea Handoca, istoriografia
literară românească suferă o dureroasă pierdere.
