sâmbătă, 2 mai 2015

In memoriam Ovidiu Drimba



S-a stins din viaţă, în ziua de 29 aprilie 2015, cunoscutul istoric al culturii, comparatist şi traducător Ovidiu Drimba. Născut la 3 septembrie 1919, în comuna Marginea, judeţul Bihor, a urmat, între 1930-1938, cursurile Liceului „Emanuil Gojdu”, din Oradea. Înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj-Napoca (1938-1942), a obţinut licenţe în literatura franceză şi italiană, pentru ca în 1948 să obţină şi licenţa în filosofie. În anii 1948-1949 a fost asistent al lui Lucian Blaga, perioadă în care a dobândit titlul de doctor în filologie cu o teză despre influenţa simbolismului francez asupra poeziei române.
A predat literatura universală şi comparată la Facultatea de Filologie şi Istorie din Cluj-Napoca, transferându-se, în 1955, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, din Bucureşti, la Catedra de literatură universală, al cărei şef va fi între anii 1962-1968. Din 1968 până în 1979 a fost detaşat în Italia, ca şef al Catedrei de limbă şi literatură română de la Universitatea din Torino, predând, în paralel, şi la Universitatea Catolică din Milano. A fost ales, în 1978, preşedinte al Centrului interuniversitar pentru studierea raporturilor dintre Italia şi alte ţări şi, din 1974, vicepreşedinte al Academiei Internaţionale „Leonardo da Vinci”.
A debutat în 1944, cu studiul Filosofia lui Blaga. Au urmat: Pagini despre cultura europeană (1945), Însemnări despre teatrul lui Ibsen (1956), Leonardo da Vinci (1957), Ovidiu, poetul Romei şi al Tomisului (1960), Rabelais (1963), Istoria literaturii universale (vol. I-III, 1963-1971), Teatrul de la origini şi până azi (1973), Eseuri de literatură străină (1976), Scriitori scandinavi şi alte eseuri (1980), Federico Garcia LorcaRapsodul (1981). Lucrarea sa de referinţă rămâne, însă, monumentala Istorie a culturii şi civilizaţiei (vol. I-IV, 1984-1995).
Prin dispariţia lui Ovidiu Drimba, cultura română suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere.