duminică, 12 iunie 2022

In memoriam Valeriu Râpeanu

 S-a stins din viață, în 12 iunie, criticul, istoricul literar, profesorul, editorul Valeriu Râpeanu.

S-a născut la 28 septembrie 1932, în comuna Ploieștiori, județul Prahova și a învățat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești între anii 1942-1950. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Limba și literatura română, în 1954. A obținut doctoratul în filologie la aceeași universitate în 1999.

A fost redactor la „Gazeta literară”, la „Luceafărul” și la ziarul „Scânteia”. Între 1970-1972 a fost vice-președinte al Radio-Televiziunii Române, din 1972 până 1990 fiind director al Editurii Eminescu.

A predat ca lector universitar la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, din București (1966-1969), la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1969-1970). A fost conferențiar (din 1991) și apoi șef de catedră la Facultatea de Filosofie-Jurnalistică a Universității „Spiru Haret”, din București.

A debutat în 1954 în „Gazeta literară”, colaborând, de-a lungul vieții, la „Luceafărul”, „Scânteia”, „România literară”, „România liberă”, „Flacăra”, „Curierul Național”, „Curierul Național Magazin”, „Maske und Kothurn” (Viena), „Rivista di Etnografia (Napoli) etc. 

Dintre numeroasele volume publicate se pot aminti: George Mihail-Zamfirescu. Schiță monografică (1958), Noi și cei dinaintea noastră (1966), Vlahuță și epoca sa (1966), Interferențe spirituale (1970), Călător pe două continente (1973), Interpretări și înțelesuri (1975), Cultură și istorie, I (1979), II, (1981), III (1989), I.G. Duca (2004), Tărâmul unde nu ajungi niciodată. Itinerare istorice și artistice (1982), Memoria și fețele timpului (1983), Scriitori dintre cele două războaie mondiale. De la N. Iorga... la Liviu Rebreanu, Mihail Sorbul, Tudor Vianu, Perpessicius, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, George Mihail-Zamfirescu, I. Peltz, Tudor Teodorescu-Branişte. Epilog eminescian (1986), N. Iorga. La vie de l’Histoire et l’histoire d’une vie (1989), N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu. Polemici, controverse, elogii (1998), Nicolae Iorga (1994), Enescu. Contribuții documentare, Reconstituiri, Interpretări (2003), Orientări în cultura română modernă (2005); N. Iorga 1940-1947 (vol. I – 2001; vol. II – 2002), Oameni iluștri. Convorbiri și rememorări (2009), Scriitori români. De la I.L. Caragiale la Radu Tudoran (2010).

A îngrijit ediții din scrierile lui Alexandru Vlahuţă, Panait Cerna, George Mihail Zamfirescu, Mihail Sadoveau, Cella Delavrancea, Marcel Mihalovici, C. Rădulescu-Motru, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, C. Banu, Radu Tudoran, I.L. Caragiale, cea mai importantă parte a acestei activități fiind dedicată operei lui Nicolae Iorga, multe dintre aceste realizări fiind semnate împreună cu Sandală Râpeanu. S-a ocupat, de asemenea de alcătuirea unor importante antologii de dramaturgie, de poezie, memorialistică ș.a.  

A fost onorat cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982), Premiul Asociației Oamenilor de Teatru (1987) și altele.

Prin dispariția lui Valeriu Râpeanu, critica și istoriografia românească, editologia noastră suferă o ireparabilă pierdere.