Uniunea Scriitorilor din
România Primăria Sectorului 2, Bucureşti
Filiala Bucureşti – Critică,
Eseistică şi Istorie Literară
COLOCVIU 2016
Filiala
Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România va
desfăşura, în data de 2 aprilie 2016, la
Clubul Calderon (Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare
Ocupaţională al Primăriei Sectorului 2, Bucureşti), Strada Jean Louis Calderon, nr. 39, între orele 10.00–15.30, a VI-a ediţie a Colocviului
anual de critică.
Tema:
„Genurile minore”.
Parteneri
media: „Luceafărul de dimineaţă”, „România literară”,
Radio România Actualităţi, Radio România Cultural.
Proiectul este coordonat de Radu
Voinescu (preşedintele Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie
Literară).
Ne face plăcere să-i invităm pe membrii
Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară să ia parte la
această manifestare.
Vă rugăm să anunţaţi participarea
dumneavoastră prin e-mail la adresa: radu_voinescu@yahoo.co.uk
Radu Voinescu
Argument
Cu toţii am trecut prin etapa cînd devoram cărţi de aventuri,
literatură de anticipaţie, romane sentimentale, poliţiste şi aşa mai departe.
Ivanhoe, Winnetou şi Old Shatterhand, D’Artagnan, Edmond Dantès, Lagardère, cei
patru tanchişti şi cîinele lor şi cîte alte personaje ne-au fost prieteni
imaginari. Am împrumutat grijile comandantului cetăţii de zăpadă, ne-am jucat
în curtea depozitului de lemne împreună cu băieţii din strada Pál, ne-am chinuit
să dezlegăm enigme cu Sherlock Holmes, Maigret, Sam Spade, Rouletabille. Arsène
Lupin sau Hercule Poirot, ne-am duelat alături de Pardaillan sau am ţintit impecabil
umăr la umăr cu căpitanul Casse-Cou, am auzit aievea foşnetul foii de hîrtie franjurate
montate lîngă ventilatorul de pe nava spaţială din Solaris, am călătorit în spaţiul intergalactic pînă la Steaua Keţ,
am parcurs mii de leghe sub mări, am dat ocol pămîntului căutîndu-l pe
căpitanul Grant, am petrecut cinci săptămîni în balon, am rătăcit cu Huck Finn
şi Tom Sawyer prin peştera lui Joe Indianul, ne-am întristat cînd copilăria la
Medeleni a Olguţei, a Monicăi şi a lui Dănuţ a luat sfârşit, am umblat pe
cărările munţilor cu Cireşarii, am navigat pînă la Punta Arenas, cu goeleta „Speranţa”.
Şi cîte şi mai cîte!...
Trebuie să recunoaştem că avea, că are multă forţă empatică această
literatură!
O parte, cel puţin, dintre poveştile care ne-au fermecat copilăria şi
adolescenţa îi încîntă şi pe cititorii de azi. Au apărut şi alte personaje cu
care să-şi împartă visurile, alături de care să-şi trăiască emoţiile. Harry
Potter, de pildă, vedeta incontestabilă a ultimilor luştri, înflăcărează
imaginaţia generaţiilor mai noi. Scriitorii – Patricia Highsmith, Danielle
Steel, Dan Brown, John Grisham, Stephen King etc. – şi-au adaptat stilul,
universul imaginar mentalităţii contemporane, cei români încercând, la rândul
lor, să ţină pasul cu tendinţele. Dar toţi au păstrat, mai mult sau mai puţin bine
camuflate, tiparele.
Cu timpul, din cele mai importante cărţi pentru noi au devenit genuri
minore. Asta sînt în ecuaţia mare a criticii şi a teoriei literare. Dar cum s-ar
fi făcut educaţia noastră, cum am fi asimilat atîtea cunoştinţe de negăsit în
manualele noastre de şcoală fără să trecem prin această literatură minoră?
Finalmente, cum am fi ajuns să gustăm şi să înţelegem literatura
înaltă? Se pare că, pentru un cititor sofisticat de romane, drumul către
Dostoievski şi Robert Musil sau Franz Kafka trece prin Walter Scott şi
Alexandre Dumas.
Literaturii de consum i-am dedicat această ediţie a Colocviului de
Critică. Denumirea aceasta nu trebuie să inducă în eroare! Este vorba, aici, nu
de paraliteratură, cum consideră critica franceză, ci de literatură adevărată,
cu tot ce implică tehnicile, construcţia, forţa personajelor, relevanţa unor
situaţii. Diferenţa de grad faţă de literatura înaltă nu face ca ea să nu-şi
aibă maeştrii şi capodoperele ei. Dimpotrivă.
Chiar dacă nu poate etala tradiţia îndelungată a altor literaturi, literatura
română numără o serie de autori şi de opere care ne îndreptăţesc să credem că tema
merită discutată. Există în Occident, şi abia mai timid la noi, o critică serioasă,
teoretică, dedicată domeniului. De asemenea, mulţi autori sînt preocupaţi de
scrisul în această arie, de înnoirea mijloacelor de expresie, de cucerirea adeziunii
cititorilor.
Cu cît o cultură se prezintă cu un cîmp mai întins şi mai dezvoltat de
opere din categoria literaturii de consum, cu atît sînt mai mari şansele ca
literatura înaltă să fie de cel mai bun nivel. Dincolo de poncifele, de
schemele (Hans Dieter Zimmermann o numeşte Schema-Literatur;
se consideră îndeobşte că avem de-a face cu o compoziţie după reţetă, după
scheme mai mult sau mai puţin flexibile, dar câţi autori pot să ia o astfel de
reţetă şi să scrie după ea un roman care să aibă succes?!), dincolo de clişeele
ce o caracterizează, de „slăbiciunile” ce-i pot fi imputate, dincolo de
virtuţile ei - pe care vă propun să le abordăm cu o privire critică obiectivă, laolaltă
cu scăderile -, literatura de consum constituie solul fertil al marii literaturi.
Radu Voinescu