S-a stins din viață, în ziua de 9 septembrie, criticul și istoricul literar Paul Dugneanu.
S-a născut la Cluj, la 23 aprilie 1951. Mama sa era nepoată a marelui savant naturalist Grigore Antipa.
Familia mutându-se, a făcut școala generală în București, unde apoi a urmat Liceul nr. 42 (actualmente „Miguel de Cervantes Saavedra”), continuând la Liceul nr. 36 (actualmente „Ion Barbu”) și absolvind în 1970. A fost student al Facultăţii de Filologie a Universității din Bucureşti, Secţia română-franceză, promoția 1974.
A obținut titlul de doctor în științe filologice al Universității din Bucureşti în 1988, cu o teză despre opera poetică a lui Ion Heliade Rădulescu.
Mai întâi a activat ca profesor de limba franceză în comuna Brazi, județul Prahova, între 1974 și 1975, apoi la Şcoala generală nr. 94 din Bucureşti, între 1975 și 1978. În 1978 a fost pentru scurt timp redactor la revista „Amfiteatru”. Din 1978 până în 1990 a fost redactor la revista „Livres roumains”. Din 1991 până în 1995 a fost redactor-şef la revista „Universul cărţii”, iar între 1995-1999 redactor-şef adjunct la „Revista română”.
În 1999 a devenit conferenţiar la Facultatea de Litere a Universității „Ovidius” din Constanţa, pentru ca în 2004 să dobândească gradul de profesor, fiind, până în 2014, la pensionare, directorul Scolii Doctorale de Știinţe Umaniste de la Universitatea „Ovidius”.
A fost, de-a lungul anilor, un colaborator extrem de activ la diverse publicații literare, între acestea numărându-se: „Amfiteatru”, unde a debutat în 1973, „Luceafărul”, „Viaţa Românească”, „România literară”, „Cronica”, „Orizont”, „Steaua” etc.
Dintre volumele publicate se rețin: Universuri imaginare (1981), Forme literare (1993), I. Heliade-Rădulescu. Un àtlas al poeziei (1995), Eminescu după Eminescu (2000), Al doilea val. Generaţia Hyperion (2001), Incursiuni critice I (2001), Poezia lui Ion Heliade-Rădulescu: între romantism şi clasicism (2002), Incursiuni critice II (2003), Incursiuni critice III (2005), Suprarealismul poetic românesc (două ediții, 2005 și 2011), Gheorghe Pituţ – devenirea poetică (2007), Glose despre poezia contemporană (2010) și altele. De asemenea, a îngrijit ediții din Mihai Eminescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Nicolae Labiş, George Bacovia, Lucian Blaga, Romulus Dianu.
Prin plecarea dintre noi a lui Paul Dugneanu, critica și istoriografia literară românească suferă o grea, ireparabilă pierdere.
S-a născut la Cluj, la 23 aprilie 1951. Mama sa era nepoată a marelui savant naturalist Grigore Antipa.
Familia mutându-se, a făcut școala generală în București, unde apoi a urmat Liceul nr. 42 (actualmente „Miguel de Cervantes Saavedra”), continuând la Liceul nr. 36 (actualmente „Ion Barbu”) și absolvind în 1970. A fost student al Facultăţii de Filologie a Universității din Bucureşti, Secţia română-franceză, promoția 1974.
A obținut titlul de doctor în științe filologice al Universității din Bucureşti în 1988, cu o teză despre opera poetică a lui Ion Heliade Rădulescu.
Mai întâi a activat ca profesor de limba franceză în comuna Brazi, județul Prahova, între 1974 și 1975, apoi la Şcoala generală nr. 94 din Bucureşti, între 1975 și 1978. În 1978 a fost pentru scurt timp redactor la revista „Amfiteatru”. Din 1978 până în 1990 a fost redactor la revista „Livres roumains”. Din 1991 până în 1995 a fost redactor-şef la revista „Universul cărţii”, iar între 1995-1999 redactor-şef adjunct la „Revista română”.
În 1999 a devenit conferenţiar la Facultatea de Litere a Universității „Ovidius” din Constanţa, pentru ca în 2004 să dobândească gradul de profesor, fiind, până în 2014, la pensionare, directorul Scolii Doctorale de Știinţe Umaniste de la Universitatea „Ovidius”.
A fost, de-a lungul anilor, un colaborator extrem de activ la diverse publicații literare, între acestea numărându-se: „Amfiteatru”, unde a debutat în 1973, „Luceafărul”, „Viaţa Românească”, „România literară”, „Cronica”, „Orizont”, „Steaua” etc.
Dintre volumele publicate se rețin: Universuri imaginare (1981), Forme literare (1993), I. Heliade-Rădulescu. Un àtlas al poeziei (1995), Eminescu după Eminescu (2000), Al doilea val. Generaţia Hyperion (2001), Incursiuni critice I (2001), Poezia lui Ion Heliade-Rădulescu: între romantism şi clasicism (2002), Incursiuni critice II (2003), Incursiuni critice III (2005), Suprarealismul poetic românesc (două ediții, 2005 și 2011), Gheorghe Pituţ – devenirea poetică (2007), Glose despre poezia contemporană (2010) și altele. De asemenea, a îngrijit ediții din Mihai Eminescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Nicolae Labiş, George Bacovia, Lucian Blaga, Romulus Dianu.
Prin plecarea dintre noi a lui Paul Dugneanu, critica și istoriografia literară românească suferă o grea, ireparabilă pierdere.
