duminică, 11 octombrie 2020

In memoriam Liviu Grăsoiu

    S-a stins din viaţă, în ziua de 10 octombrie, criticul, publicistul, jurnalistul de radio şi de televiziune Liviu Grăsoiu.
    S-a născut la 26 mai 1943, în București. A absolvit Liceul „Gh. Lazăr” (1961), apoi, după satisfacerea stagiului militar, a urmat, între 1963-1968, cursurile Facultăţii de Litere a Universității din București.
    După absolvire a lucrat, între anii 1968 şi 1971, ca redactor la Redacţia Literară a Radioteleviziunii Române, a trecut ca redactor la Redacţia de Actualităţi a Televiziunii Române, unde a lucrat între 1971 şi 1980), revenind în Redacţia Literară până în 1986, an când a fost numit redactor-şef al Redacţiei Literare la Radio România, funcţie pe care a îndeplinit-o până în anul 2006, când s-a pensionat.
    Debutul publicistic şi l-a făcut în 1968, la Radioteleviziunea Română. De-a lungul anilor, a colaborat la mai multe publicaţii literare, precum: „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Viața Românească”, „Ateneu”, „Ex Ponto”, „Ponto-Franco”, „Oglinda literară”, „Litere” ș.a.
    În anii în care a fost încadrat la Televiziunea Română a realizat scenarii și filme documentar-artistice, între care: Capul de zimbru (după V. Voiculescu), Aci sosi pe vremuri (pe versuri de Ion Pillat), Elegie în amurg (pe versuri de V. Voiculescu), Colecția Donna (interferențe poezie și arte vizuale), Scrisoarea III (transpunere cinematografică după poemul lui M. Eminescu în interpretarea lui Damian Crâșmaru), Imn Eminescului (scenariu pe versuri de Valeriu Anania), Inscripție pe un basm (spectacol radiofonic cu public).
    Ca om de radio, a fost realizator la emisiunile „Revista literară radio” şi „Scriitori la  microfon”, aceste două decenii punându-şi marcat amprenta pe stilul şi pe implicarea sa în promovarea culturii clasice româneşti, ca şi a unora dintre scriitorii contemporani, fiind un statornic şi dedicat slujitor al valorilor noastre, tradiţionale sau moderne.
    A publicat o serie de volume de critică şi istorie literară, mai toate probând interesul manifest pentru scriitorii care au fost şi pentru opera lor: Șt.O. Iosif sau Doinirea ca vocație și destin (1985), George Topîrceanu sau Chiriașul grăbit al literaturii române (1999), Emil Giurgiuca. Sub povara vremurilor (2006), Prima pagină sau între 60 și 65. Editoriale difuzate între 1999-2005 în „Revista literară radio” (2007), Apariții neașteptate (2008), Ferestre spre trecut. Studii și comentarii despre scriitorii interbelici (2010), Poeți și poezie (2011), Mereu poeții (2013), Povestea dintre vorbe. Studii și comentarii (2017).
    Admirator al lui V. Voiculescu şi fin cunoscător al operei acestuia, i-a dedicat o parte dintre eforturile sale critice şi editoriale, astfel, după studiul Poezia lui Vasile Voiculescu (1977), a îngrijit ediţiile: V. Voiculescu, Poezii (1983; în prestigioasa şi populara colecţie „Biblioteca Pentru Toţi”); V. Voiculescu, Poezii alese (1996); Voiculesciana. Contribuții diverse la cunoașterea operei lui V. Voiculescu (2008). A mai îngrijit o antologie lirică din opera lui Constantin de Chardonnet (Dan Constantinescu, Dan Bocaniciu, Daniel Boc, Daniel Constantin, Fradre Constantin), Nox et solitudo (2006), poet singular, pe care îl aprecia în mod deosebit.
    În ultimii ani a fost preocupat de avatarurile şi de scriitorii aşa-numitei Şcoli de la Târgovişte, contribuind la câteva dintre volumele colective dedicate fenomenului, tipărite la Editura Bibliotheca, din Târgoviște.
    Pentru volumul Povestea dintre vorbe. Studii și comentarii, i s-a acordat Premiul Cartea anului 2017 al Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România.
Prin plecarea dintre noi a lui Liviu Grăsoiu, critica românească ataşată de valorile clasice ale literaturii noastre suferă o grea pierdere.


Un comentariu: