Cărțile colegilor noștri

 

George Sanda, Diapazoanele politichiei. Literatură gnomică,

Editura George Sanda, București, 2025

In memoriam Răzvan Ionescu

   S-a stins din viață, în ziua de 16 ianuarie 2026, actorul, istoricul literar, teatrologul, teologul, memorialistul, jurnalistul, universitarul Răzvan Ionescu.
S-a născut în Bucureşti, la 2 noiembrie 1955, și a urmat, între anii, 1975 și 1979, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, „I.L. Caragiale”, din Bucureşti. A absolvit, de asemenea, Facultatea de Teologie a Universității din București, în 1996.
   A fost doctor al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” și al  Universității „Ovidius”, din Constanța.
   Cariera actoricească s-a desfășurat la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamț, unde a interpretat roluri în piese de William Shakespeare, Stephen Poljakoff, Alexandre Dumas, între 1979 și 1981, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, din București, cu roluri din Lope de Vega, Molière, Luigi Pirandello, Tankred Dorst, Tenesee Williams, David Storey, Titus Popovici, Gabriela Adame;teanu, între 1981 și 1991, și la Teatrul Național „I.L. Caragiale”, din București, unde a apărut în piese de Chikamatsu Monzaemon, Lucian Blaga, Tenesee Williams sau Richard Sheridan, între 1991 și 2009.
   Timp de un an, între 1996 și 1997, a îndeplinit funcția de atașat cultural la Centrul Cultural Român din New York.
   A fost profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii „Ovidius”, din Constanța.
   A lucrat și ca jurnalist, fiind redactor, apoi redactor-şef la revistele „Credința ilustrată” și „Lumea credinței”.
   A colaborat, de-a lungul anilor, cu rubrici, la „Suplimentul literar-artistic al ziarului Scânteia tineretului” („SLAST”), „Adevărul literar și artistic”, „Litere Arte & I dei” – supliment cultural al ziarului „Cotidianul”, Suplimentul cultural „Foaie pentru minte, inimă și literatură la „Gazeta de Transilvania”, „România liberă”, „Ziua”, „Lumea credinței”, „Credința ilustrată”, „Renașterea” etc.  
   Dintre volumele publicate se rețin: Timpul omului din eternitatea Domnului – 33 de luminânde și o singură fereastră (2003), Semnele sacrului – așteptare și ritual (2004), Teologia culturii, cultura teologiei (2005), Civilizația Cuvântului – retorica pe drumul către Logos (2005), Biserica și Teatrul (2006), Teodrama – modalități de comunicare în ceremonialul creștin și spectacolul teatral (2006), Un episcop uitat și cărțile lui – Dionisie Romano (1806-1873) (2007), România și Julieta... la fix, scrieri apocrife (2007), Când sfinții mergeau la teatru. Ecouri dintr-un altfel de Bizanț (2007); Obiecte pierdute (2011), Teologie și politică. Tradiții, erori, detalii iconice, mărturii istorice și aspecte mai puțin cercetate în raportul dintre teologie și politică din perspectivă creștină (2014; 2015), Studii de teologie fundamentală și morală ortodoxă (2016), Ce mult v-am iubit... Amintiri I (2022).
  Prin dispariția lui Răzvan Ionescu, scena românească, teatrologia, teologia suferă o pierdere grea.

Cărțile colegilor noștri

 

      Petre Răileanu, în colaborare cu Giovanni Rotiroti, Trajectoires de l'exil,          Éditions Non Lieu, Paris, 2025 

Aniversări în ianuarie Filiala de Critică

01.01.1934 Teşu Solomovici  
07.01.1971 Iulian Băicuş    
09.01          Otilia Sîrbu     
10.01          Ioana Pârvulescu
10.01.1945 Alexadru Mica    
17.01.1929 George Cristea   
23.01          Carmen Brăgaru     
23.01.1945 Gelu Negrea      
25.01.1936 Gabriel Dimisianu

La mulți ani 2026 !

 

   Comitetul de Conducere al Filialei București - Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România urează tuturor membrilor Filialei, tuturor scriitorilor și celor care vizitează acest site un an nou 2026 bun, plin de realizări și de satisfacții din partea literaturii, ca și a celorlalte arte!

La mulți ani!

Cărțile colegilor noștri

 

 Alexandra Ciocârlie, Pe urmele lui Ulise, 

Editura Cartea Românească, București, 2025

In memorian Victor Vișinescu

   S-a stins din viață, în ziua de 21 decembrie, după o lungă suferință, istoricul literar, criticul, jurnalistul, profesorul universitar Victor Vişinescu.

   S-a născut la 4 martie 1933 în comuna Buzoești, Argeș. După școala generală în comuna natală, între 1945 și 1951 a fost elev al Liceului „Al. I. Ghica” din Alexandria. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1955. La aceeași universitate a obținut în 1974 titlul de doctor în științe filologice cu o lucrare dedicată Sofiei Nădejde.
   A urmat, între 1965 și 1967, și un doctorat la Université de Dijon. Faculté des lettres et des sciences humaines, cu o temă legată de opera lui Panait Istrati, doctorat nefinalizat, însă, din cauza faptului că nu i s-a mai permis să părăsească ţara pentru susţinerea tezei.
   Între 1955 și 1961 a fost reporter și apoi redactor la ziarul „Scânteia”.
În 1961 a devenit preparator, ulterior, asistent la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti. A funcționat ca lector la Institutul de Limbi Străine din Beijing între anii 1963 și 1965 și la Universitatea din Dijon între 1965 și 1967.
   Între 1968 și 1981 a predat în cadrul Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu”. Din 1981 a condus Serviciul Bibliografie Națională al Academiei Române (1981-1990). Între 1993 și 2016 a fost conferențiar, decan la Facultatea de Filologie şi Jurnalism din cadrul Universității „Hyperion” din București.
   Victor Vișinescu a debutat literar în 1953, în „Almanahul tinerilor scriitori”, colaborând, de-a lungul vieții, la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Manuscriptum”, „Presa noastră”, „Revista de pedagogie” și altele.
   Dintre volumele publicate, extrem de variate ca domeniu și tematică, sunt de menționat: Din chinurile vieții (1968), Sofia Nădejde (1972), Mesajul militant al presei române (1978), Valori lexicale şi stilistice în publicistica literară românească (1981), Aici e Pământul (remember China-Franţa) (1984), În Alma Mater și în Viață (proză, 1990), O istorie a presei românești (2000), Jurnalism contemporan (2002), Stilistica presei contemporane (2003), Cultură profesională și creativitate în jurnalism (2008), Lumile în care am trăit (2008), Poeziile iubirii (2009), Iubirile ca vis și adevăr (2013), Cer și pământ în omul ca Om (2015), Un destin de viață răvășit (semnat cu pseudonimul Șt.-Ivrin Voicescu, 2016), Omul în robia simțurilor (2018).
   A realizat ediții din scrierile Sofiei Nădejde (1978) și ale lui Raicu Ionescu-Rion (1971).
   Prin dispariția lui Victor Vișinescu, istoriografia literară, istoriografia și teoria presei românești suferă o dureroasă pierdere.