In memoriam Nicolae Balotă

A încetat din viaţă, în ziua de 20 august 2014, la Nisa, criticul literar Nicolae Balotă.

S-a născut la 26 ianuarie 1925, la Cluj-Napoca, absolvind Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din acelaşi oraş în 1947. În perioada 1946-1949 a fost asistent la Facultate de Litere şi Filosofie. În 1948 a fost arestat şi a făcut câteva luni de închisoare politică, ceea ce i-a atras excluderea de la catedră. Din 1950 până în 1954 a fost cercetător la Filiala din Cluj-Napoca a Institutului de Lingvistică al Academiei Române, în 1954 transferându-se la Centrul de Documentare din Bucureşti. În 1956 a fost din nou arestat, fiind condamnat politic la şapte ani de închisoare şi doi ani de domiciliu forţat la Lăţeşti, în Bărăgan. După 1970 a fost cercetător şi apoi şef de secţie la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, din Bucureşti. A emigrat în Franţa în 1987, solicitând azil politic. În 1990 a obţinut cetăţenia franceză. A predat literatură comparată la München, Tours şi Le Mans. Documente făcute publice în ultimii ani au dovedit o colaborare constantă a sa cu Securitatea, începând cu anul 1963, la eliberarea din închisoare. Nivelul acestei colaborări este încă subiect de controversă între cunoscătorii fenomenului.

Membru al Cercului Literar de la Sibiu, a debutat în 1945, în revista acestei grupări. Debutul editorial s-a produs în 1946, cu volumul de versuri Spuma mărilor. Debutul propriu-zis, în critică, s-a petrecut cu volumul Euphorion, în 1969. Dintre cărţile sale, se mai pot aminti: Lupta cu absurdul (1971, 2000), Umanităţi (1973), De la Ion la Ioanide. Prozatori ai secolului XX (1974, 1997), Introducere în opera lui Al. Phillipide (1974, 1999), Jacob Burkhardt, un umanist modern (1974), Universul prozei (1976), Arte poetice ale secolului XX (1976), Arta lecturii (1978), Opera lui Tudor Arghezi (1979, 1997), Etosul creaţiei şi imperativele etice ale criticii (1979), Scriitori maghiari din România (1981, ediţia în limba maghiară, 2007), Calea, adevărul şi viaţa. Meditaţii religioase (1995, 1999), Romanul românesc în secolul XX (1997), Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze româneşti şi străine (1997), Caietul albastru (2007), Eminescu – poet al iniţierii în poezie (2000), Literatura franceză de la Villon la zilele noastre (2001, 2008), Literatura germană de la Sturm-und-Drang la zilele noastre (2002, 2007), De la Homer la Joyce (2007).

Prin dispariţia lui Nicolae Balotă, critica românească, literatura română suferă o grea pierdere.