A
încetat din viaţă, în ziua de 17 iunie 2018, criticul şi istoricul literar Dumitru Micu.
S-a
născut la 8 noiembrie 1928, în localitatea Bârsa, judeţul Sălaj. A urmat
cursurile liceului „Gh. Bariţiu” (1944-1945) şi ale liceului „Inochentie Micu-Klein”
(1945-1948), din Cluj-Napoca. Între 1948-1951 a urmat Facultatea de Filosofie a
Universătăţii din Cluj-Napoca, încheind studiile la Bucureşti (1951-1953). Între
1950 şi 1951 a fost cursant al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, unde a
rămas asistent la catedra de teoria literaturii. Timp de aproape un an a fost,
concomitent, inspector-şef în Comitetul de Artă de pe lângă Consiliul de
Miniştri. Din 1954, asistent la catedra de istorie a literaturii române a
Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti, unde a urcat până la
poziţia de profesor (1969).
Doctorat
în ştiinţe filologice la Universitatea din Bucureşti (1962).
Redactor
la „Lupta Ardealului” (1948-1949), la „Almanahul literar” (1949), la
„Contemporanul” (1952-1953), apoi la „Scânteia” (1957-1960).
Lector
de limba şi literatura română la Université Lyon II (1965), profesor-invitat la
Technische Universität Berlin, la universităţile din Bonn şi Marburg şi la Eötvös
Loránd Tudományegyetem (Universitatea Eötvös Loránd) din Budapesta.
Debut
cu versuri în „Tribuna Ardealului”, din Cluj (1942). A colaborat la „Viaţa
Românească”, „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Gazeta literară” (ulterior,
„România literară”) ş.a.
Dintre
cărţile publicate de Dumitru Micu se
pot aminti: Sensul etic al operei lui
Sadoveanu (1955), Poezia Mariei Banuş
(1956), Romanul românesc contemporan
(1959), Poporanismul şi „Viaţa
românească” (1961), Literatura română
la începutul secolului XX (1964), Istoria
literaturii române 1900-1918, 2 vol. (1964-1965), Opera lui Tudor Arghezi: eseu despre vârstele interioare (1965), Literatura română de azi: poezia, proza
dramaturgia: 1944-1964 (împreună
cu Nicolae Manolescu; 1965), G. Coşbuc
(1966), Lirica lui Blaga (1967), Estetica lui Lucian Blaga (1970), Început de secol: 1900-1916 (1970), T. Arghezi (1972), Periplu (1974), Fragmente
automitologice (1974), Gândirea şi
gândirismul (1975), Lecturi şi păreri
(1978), G. Călinescu: între Apollo şi
Dionysos (1979), Scriitori, cărţi,
reviste (1980), Modernismul românesc,
2 vol. (1984-1985), De la Alexandru Macedonski
la George Bacovia (1984), De la
Arghezi la suprarealism (1985), Limbaje
moderne în poezia românească de azi (1986), Limbaje lirice contemporane (1988), Scurtă istorie a literaturii române, 4 vol. (1994-1997), În căutarea autenticităţii (1994), Istoria literaturii române: de la creaţia
populară la postmodernism (2000), Istoria
literaturii române în secolul XX (2000), Lucian Blaga: autofăurirea prin logos (2003), Mircea Eliade: viaţa ca operă, opera ca viaţă (2003), M. Eminescu în raza gândului etern (2005),
Arghezi (2005; ed. a II-a – 2010), Critici prozatori (2010), Timpuri zbuciumate (memorii; 2004), Sfârşit şi început de mileniu (memorii; 2010).
Prin
dispariţia lui Dumitru Micu,
literatura română suferă o grea pierdere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu