S-a
stins din viaţă, la 12 martie 2019, criticul şi istoricul literar Roxana Sorescu.
Născută
la 16 septembrie 1943, în Bucureşti, a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba şi
Literatura Română a Universităţii din Bucureşti şi, în 1972, Facultatea de
Limbi Germanice de la aceeaşi universitate. A obţinut doctoratul în ştiinţe
filologice în anul 1983, cu o teză despre liric şi tragic.
Din
1966 a lucrat în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi
Teorie Literară „G. Călinescu”. A îndeplinit, pentru o perioadă, funcţia de secretar
general de redacţie la „Revista de istorie şi teorie literară".
A
debutat în 1963, în revista „Contemporanul”, colaborând, ulterior, la
publicaţii culturale şi literare importante. Debutul editorial l-a constituit volumul
Interpretări, în 1979, pentru care a
fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
A
făcut parte din colectivul de autori ai Dicţionarului
de termeni literari, apărut la Editura Academiei Republicii Socialiste
România, în 1976, sub coordonarea lui Al. Săndulescu. De asemenea, a colaborat
la volumul Structuri tematice şi
retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (1976), precum şi
la al treilea tom al seriei de Documente
şi manuscrise literare (1976), ambele coordonate de Paul Cornea.
Dintre
cărţile publicat sunt de amintit: Interpretări
(1979), Liricul şi tragicul (1983), Reinventând Europa (1998), Lumea, repovestită (2000).
A
îngrijit ediţii din V. Voiculescu (Integrala
prozei literare, 1998; Integrala
operei poetice, 1999), Opera literară,
3 vol., 2003).
A
tradus William Kluback şi Michael Finkenthal, Clovnul in Agora. Convorbiri despre Eugen Ionescu (1998).
Prin
dispariţia Roxanei Sorescu, literatura
română suferă o grea, ireparabilă pierdere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu