In memoriam Roxana Sorescu

S-a stins din viaţă, la 12 martie 2019, criticul şi istoricul literar Roxana Sorescu.

Născută la 16 septembrie 1943, în Bucureşti, a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti şi, în 1972, Facultatea de Limbi Germanice de la aceeaşi universitate. A obţinut doctoratul în ştiinţe filologice în anul 1983, cu o teză despre liric şi tragic.

Din 1966 a lucrat în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”. A îndeplinit, pentru o perioadă, funcţia de secretar general de redacţie la „Revista de istorie şi teorie literară".

A debutat în 1963, în revista „Contemporanul”, colaborând, ulterior, la publicaţii culturale şi literare importante. Debutul editorial l-a constituit volumul Interpretări, în 1979, pentru care a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

A făcut parte din colectivul de autori ai Dicţionarului de termeni literari, apărut la Editura Academiei Republicii Socialiste România, în 1976, sub coordonarea lui Al. Săndulescu. De asemenea, a colaborat la volumul Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (1976), precum şi la al treilea tom al seriei de Documente şi manuscrise literare (1976), ambele coordonate de Paul Cornea.

Dintre cărţile publicat sunt de amintit: Interpretări (1979), Liricul şi tragicul (1983), Reinventând Europa (1998), Lumea, repovestită (2000).

A îngrijit ediţii din V. Voiculescu (Integrala prozei literare, 1998; Integrala operei poetice, 1999), Opera literară, 3 vol., 2003).

A tradus William Kluback şi Michael Finkenthal, Clovnul in Agora. Convorbiri despre Eugen Ionescu (1998).

Prin dispariţia Roxanei Sorescu, literatura română suferă o grea, ireparabilă pierdere.