In memoriam Pavel Chihaia

S-a  stins din viaţă, în ziua de 18 iunie 2019, la München, eseistul, istoricul de artă şi romancierul Pavel Chihaia.

S-a născut la 23 aprilie 1922, la Corabia, petrecându-şi copilăria la Constanţa, unde a terminat studiile liceale la „Mircea cel Bătrân”. După absolvirea Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, pe care a urmat-o între 1941-1945, a lucrat, din 1946, ca funcţionar la Direcţia Generală a Teatrelor, de unde a fost concediat în 1948 din cauza participării la o şezătoare literară organizată sub egida Partidului Naţional Ţărănesc. În 1945 obţinuse Premiul Scriitorilor Tineri pentru piesa de teatru La farmecul nopţii, tipărită la Editura Fundaţiilor Regale.

A desfăşurat activităţi subversive faţă de regimul comunist alături de Constant Tonegaru, Teohar Mihadaş, Şerban Cioculescu, Iordan Chimet, Dinu Pillat şi alţii, ceea ce a făcut să fie arestat în două rânduri între 1948 şi 1960 (ani în care a efectuat diverse meserii, precum caloriferist, figurant la teatru sau zidar), fiind, însă, eliberat de fiecare dată, din lipsă de probe.

Din 1960 a lucrat la Institutul de Istorie a Artei, din Bucureşti (trecându-şi doctoratul la Sorbona, în 1971, cu o teză despre arta Evului Mediu), până în anul 1978, când a primit azil politic în Germania, stabilindu-se la München, unde a fost angajat consilier educaţional la liceul francez „Jean Renoir”. A colaborat la Radio „Europa Liberă”, ca şi la diverse publicaţii ale exilului românesc, precum: „Buletinul Institutului Român” (Freiburg), „Curentul”, „Lumea liberă”, „Limite”, „Observator” etc.

Dintre numeroasele cărţi publicate, sunt de amintit romanele Blocada (1947), carte care a cunoscut încă trei ediţii după 1990, şi Hotarul de nisip, scris în anii ’50 şi publicat abia în 2007, ca şi nuvelele din Treptele nedesăvârşirii şi din Un armăsar mai puţin, scrise tot atunci şi publicate în 1993 şi, respectiv, 2015. Scrierile despre artă şi istorie constituie, probabil, cea mai consistentă parte a operei lui Pavel Chihaia: Din cetăţile de scaun ale Ţării Româneşti (1974), De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Interferenţe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc (1976). I (1977), Tradiţii răsăritene şi influenţe occidentale în Ţara Românească (1983. 1993), Immortalité et décomposion dans l’art du Moyen Âge (1988), Lecturi despre Ţările Române în Evul Mediu (1995). Portrete de voievozi din Ţara Românească (1995), Ţara Românească între Bizanţ şi Occident (1995), Orizont medieval (1996), Artă medievală (5 volume, 1998), Itinerarii artistice (1997), Cultura română şi cultura europeană (2007).

Prin dispariţia lui Pavel Chihaia, cultura română suferă o pierdere grea.