A încetat din viață, în ziua de 18 ianuarie 2025, Marin Diaconu, universitar, critic și istoric literar, istoric al filosofiei românești, editor.
Marin Diaconu s-a născut la 17 decembrie 1937, în comuna Daneţi, judeţul Dolj.
A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti”, din Craiova în 1955. Și-a dorit să devină ziarist, dar, cum facultatea se desființa chiar în anul în care termina liceul, a ales să accepte câteva slujbe fără legătură cu viața intelectuală, contabil socotitor la Cooperativa de Consum din Rojiștea, timp de un an, apoi încă un an la Silozul din Craiova. Un an și jumătate, în 1957 și 1958, a fost internat în două sanatorii, pentru a fi tratat de bacilul Koch. După însănătoșire, a fost un an învățător suplinitor în satul Georocel, comuna Dobrești, din județul Dolj,
În anul 1960 a început cursurile Facultății de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, pe care le-a încheiat în 1965. A fost asistent, lector, apoi conferenţiar la Catedra de filosofie din Institutul Politehnic Bucureşti între anii 1965-2008.
A obținut titlul de doctor în filosofie al Universității din București în anul 1980, cu o lucrare despre „Conceptul de ideal în filosofia românească interbelică”; conducător ştiinţific, Dumitru Ghişe.
De-a lungul vieții a colaborat la „Viaţa Românească”, „Jurnalul literar”, „Revista de filosofie”, „Forum”, „Argeș”, „Caiete critice”, „Orizont”, „Universul cărții” ş.a.
Dintre volumele semnate, se cuvin amintite: Filosofie. Crestomaţie şi Bibliografie (în colaborare, 1989), Dicţionar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga (în colaborare, 2000), Mircea Vulcănescu. Profil spiritual (2001), Istoria limbajului filosofic românesc (2002), Dicţionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica (în colaborare, 2004), Eugen Simion. Profil spiritual (2015), Radu Stanca. Profil spiritual (în colaborare, 2015), Invitaţie către Constantin Noica (2016), Ileana Mălăncioiu. Profil spiritual (2020), Autoprofil spiritual (2024) ș.a..
S-a numărat printre autorii primei ediții a Dicționarului general al literaturii române, coordonat de Eugen Simion, participând la redactarea unora dintre articolele volumelor vol. II-III (2005-2009).
A îngrijit, integral, parțial sau în colaborare, în total, peste 80 de volume, ediţii din opera unor importanți gânditori români: Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Nae Ionescu, precum și o antologie iîn două volume intitulată Existenţialismul românesc 1919-1947.
De asemenea, a lăsat pregătite pentru tipar două volume cuprinzând textele filosofice ale lui T. Maiorescu.
A fost laureat al Premiului „Lucian Blaga” al Academiei Române (2012), fiind răsplătit și cu Premiul „G. Călinescu – pentru întreaga activitate”, al Muzeului Naţional al Literaturii Române (2016).
Prin dispariția lui Marin Diaconu, istoriografia noastră literară și filosofică suferă o ireparabilă pierdere.
Marin Diaconu s-a născut la 17 decembrie 1937, în comuna Daneţi, judeţul Dolj.
A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti”, din Craiova în 1955. Și-a dorit să devină ziarist, dar, cum facultatea se desființa chiar în anul în care termina liceul, a ales să accepte câteva slujbe fără legătură cu viața intelectuală, contabil socotitor la Cooperativa de Consum din Rojiștea, timp de un an, apoi încă un an la Silozul din Craiova. Un an și jumătate, în 1957 și 1958, a fost internat în două sanatorii, pentru a fi tratat de bacilul Koch. După însănătoșire, a fost un an învățător suplinitor în satul Georocel, comuna Dobrești, din județul Dolj,
În anul 1960 a început cursurile Facultății de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, pe care le-a încheiat în 1965. A fost asistent, lector, apoi conferenţiar la Catedra de filosofie din Institutul Politehnic Bucureşti între anii 1965-2008.
A obținut titlul de doctor în filosofie al Universității din București în anul 1980, cu o lucrare despre „Conceptul de ideal în filosofia românească interbelică”; conducător ştiinţific, Dumitru Ghişe.
De-a lungul vieții a colaborat la „Viaţa Românească”, „Jurnalul literar”, „Revista de filosofie”, „Forum”, „Argeș”, „Caiete critice”, „Orizont”, „Universul cărții” ş.a.
Dintre volumele semnate, se cuvin amintite: Filosofie. Crestomaţie şi Bibliografie (în colaborare, 1989), Dicţionar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga (în colaborare, 2000), Mircea Vulcănescu. Profil spiritual (2001), Istoria limbajului filosofic românesc (2002), Dicţionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica (în colaborare, 2004), Eugen Simion. Profil spiritual (2015), Radu Stanca. Profil spiritual (în colaborare, 2015), Invitaţie către Constantin Noica (2016), Ileana Mălăncioiu. Profil spiritual (2020), Autoprofil spiritual (2024) ș.a..
S-a numărat printre autorii primei ediții a Dicționarului general al literaturii române, coordonat de Eugen Simion, participând la redactarea unora dintre articolele volumelor vol. II-III (2005-2009).
A îngrijit, integral, parțial sau în colaborare, în total, peste 80 de volume, ediţii din opera unor importanți gânditori români: Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Nae Ionescu, precum și o antologie iîn două volume intitulată Existenţialismul românesc 1919-1947.
De asemenea, a lăsat pregătite pentru tipar două volume cuprinzând textele filosofice ale lui T. Maiorescu.
A fost laureat al Premiului „Lucian Blaga” al Academiei Române (2012), fiind răsplătit și cu Premiul „G. Călinescu – pentru întreaga activitate”, al Muzeului Naţional al Literaturii Române (2016).
Prin dispariția lui Marin Diaconu, istoriografia noastră literară și filosofică suferă o ireparabilă pierdere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu