S-a
stins din viaţă, în ziua de 7 octombrie 2018, profesorul universitar, criticul,
istoricul şi teoreticianul literar Paul
Cornea.
Născut
la 3 noiembrie 1923, în Bucureşti, a urmat cursurile Liceului Evreiesc de Băieţi
„Cultura”, apoi ale Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din
Bucureşti, Secţia sociologie, absolvite în 1948. În 1971 obţine doctoratul în
ştiinţe filologice la aceeaşi Universitate.
În
1948 devine cadru didactic al Facultăţii de Litere a Universităţii din
Bucureşti, parcurgând treptele ierarhiei universitare până la gradul de
profesor (1971). Şef de catedră între 1990-1996. Între 1990 şi 1993 a fost
decan al Facultăţii de Litere. Profesor emerit la aceeaşi Universitate.
Între
1953 şi 1964 a fost director general în Ministerul Culturii. A mai condus şi Direcţia
Teatrelor şi Instituţiilor Muzicale, Direcţia Generală a Editurilor, Studioul
Cinematografic Bucureşti. Între ianuarie şi iunie 1990 a fost secretar de stat
în Ministerul Educaţiei Naţionale.
A
făcut parte din Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român (2009-2012).
Din
1965 a fost cercetător şi apoi şef de sector la Institutul de Istorie şi Teorie
Literară „G. Călinescu” al Academiei Române.
Membru
al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată, din 1985 a făcut parte
din comitetul de coordonare, din 1991 din comitetul executiv, iar între 1994 şi
1997 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte. Preşedinte al Asociaţiei de
Literatură Comparată din România, de la fondarea acesteia, în 1997. A
participat la numeroase congrese ale AILC (Bordeaux, Montreal, Budapesta,
Innsbruck, New York, Paris, München, Edmonton şi Leiden), fiind ales şi
preşedinte al comisiei de experţi pentru organizarea congresului de la Pretoria
(2000).
A
debutat publicistic în „Studentul român”, în 1946. Debut editorial cu Studii de literatură română modernă, Editura
pentru Literatură, în 1962.
Colaborări
la „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Viaţa românească”, „Revista de Istorie
şi Teorie Literară” etc.
A
iniţiat şi a condus, din 1967, seria de „Documente şi manuscrise literare”,
ajunsă la vol. V.
Dintre volumele publicate amintim: Anton Pann, studiu monografic, Editura pentru
Literatură, 1964; De
la Alecsandrescu la Eminescu: aspecte, figuri, idei, Editura pentru
Literatură, 1966; Originile
romantismului românesc, Editura Minerva, 1972; Oamenii
începutului de drum, Editura Cartea Românească, 1974; Conceptul de
istorie literară în cultura românească, Editura Eminescu, 1978; Regula
jocului. Versantul colectiv al literaturii, Editura Eminescu, 1980; I. Heliade
Radulescu interpretat de..., Editura Eminescu, 1980; De la N.
Filimon la G. Călinescu, 1982; Itinerar printre clasici, Editura Eminescu, 1984; Introducere
în teoria lecturii, 1988 (tradus în limba italiană în 1993), ed. I, Editura
Minerva, 1988; ed.
a II-a, Editura Polirom, 1998; Aproapele şi departele, Editura Cartea Românească, 1990; Semnele
vremii, Editura Eminescu, 1995; Interpretare
şi raţionalitate, Editura Polirom, 2008; Delimitări şi
ipoteze. Comunicări si eseuri de teorie literara si studii culturale,
Editura Polirom, 2008; Ce a fost – cum a fost (dialoguri
între profesorul Paul Cornea şi Daniel Cristea Enache), Editura Polirom, 2013.
A coordonat volumele: Gândirea românească în epoca paşoptistă, în
colaborare cu Mihai Zamfir, Editura Minerva, 1969; Propăşirea.
Foaie ştiinţifică şi literară, în colaborare cu Mariana şi Petru
Costinescu, Editura Minerva, 1980.
De
mai multe ori răsplătit cu Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii
Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
A
fost distins cu Ordinul Palmes académiques în
grad de Ofiţer (1997).
Prin
dispariţia lui Paul Cornea, viaţa
culturală şi ştiinţifică românească suferă o pierdere ireparabilă.
