In memoriam Mariana Ionescu

A încetat din viaţă, în data de 3 iulie 2015, Mariana Ionescu, critic literar, prozatoare, poetă, membră al Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România.

S-a născut la 26 august 1947, în comuna Amaru, judeţul Buzău. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din Ploieşti (1965) şi Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1970). A obţinut doctoratul în filologie în 1981, cu o teză despre proza lui Tudor Arghezi. În anul 1974 obţine o bursă de specializare la Paris.

A lucrat ca redactor (1970-!998), apoi ca redactor-şef (1998-2003) la Editura Eminescu. Din 2001 a fost redactor-şef al revistei „Universul cărţii”.

Dintre cărţile publicate sunt de amintit: Artă şi aspiraţie, eseuri, 1977, Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi – prozatorul, 1981, Introducere în opera lui Zaharia Stancu, 1985, Exerciţii de fidelitate, roman, 1987, Două părţi cal şi una vizitiu, povestiri, 1991, Geografie cu îngeri, Jurnal fabulatoriu, eseuri, 1997, Jocuri şi zile, nuvele şi povestiri, 2000, Interviu cu înger şi maimuţă, eseuri, 2001, Umărul de argint/Cette épaule en argent, (sub pseudonim, Vicenţia Vara), versuri, bilingv, 2002, Muritorii de rând, proză scurtă, 2003.

Prin dispariţia Marianei Ionescu, literatură română suferă o dureroasă pierdere.

Aniversări în iulie Filiala de Critică

02.07          Isabela Vasiliu Scraba
07.07.1923  Constantin Bălăceanu-Stolnici
08.07          Simona Sora
29.07.1964  Adrian Niţă

Cărţile colegilor noştri

Liviu Franga, Ianus, Editura Alfa, Iaşi, 2015

Liviu Franga, Raluca Grigoriu (ed.), Nova studia classica, Nova series, I, 

Editura Universităţii din Bucureşti, 2014

Lucian Gruia, "Brâncuşi şi reveriile materiei", Editura Limes, Floreşti - Cluj, 2014

George Sanda, "Otilia Cazimir. Destinul unei vieţi neîmplinite", ediţia a II-a, 

Editura George Sanda, 2014

Aniversări în iunie Filiala de Critică

03.06.1938  Mircea Coloşenco
04.06.1948  Paul Drogeanu
05.06.1948  Aureliu Goci
08.06.1937  Gelu Ionescu 
09.06          Elena Zaharia-Filipaş
10.06.1933  Iordan Datcu
20.06.1942  Geo Vasile
23.06          Viola Vancea

In memoriam Ovidiu Drimba

S-a stins din viaţă, în ziua de 29 aprilie 2015, cunoscutul istoric al culturii, comparatist şi traducător Ovidiu Drimba. Născut la 3 septembrie 1919, în comuna Marginea, judeţul Bihor, a urmat, între 1930-1938, cursurile Liceului „Emanuil Gojdu”, din Oradea. Înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj-Napoca (1938-1942), a obţinut licenţe în literatura franceză şi italiană, pentru ca în 1948 să obţină şi licenţa în filosofie. În anii 1948-1949 a fost asistent al lui Lucian Blaga, perioadă în care a dobândit titlul de doctor în filologie cu o teză despre influenţa simbolismului francez asupra poeziei române.

A predat literatura universală şi comparată la Facultatea de Filologie şi Istorie din Cluj-Napoca, transferându-se, în 1955, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, din Bucureşti, la Catedra de literatură universală, al cărei şef va fi între anii 1962-1968. Din 1968 până în 1979 a fost detaşat în Italia, ca şef al Catedrei de limbă şi literatură română de la Universitatea din Torino, predând, în paralel, şi la Universitatea Catolică din Milano. A fost ales, în 1978, preşedinte al Centrului interuniversitar pentru studierea raporturilor dintre Italia şi alte ţări şi, din 1974, vicepreşedinte al Academiei Internaţionale „Leonardo da Vinci”.

A debutat în 1944, cu studiul Filosofia lui Blaga. Au urmat: Pagini despre cultura europeană (1945), Însemnări despre teatrul lui Ibsen (1956), Leonardo da Vinci (1957), Ovidiu, poetul Romei şi al Tomisului (1960), Rabelais (1963), Istoria literaturii universale (vol. I-III, 1963-1971), Teatrul de la origini şi până azi (1973), Eseuri de literatură străină (1976), Scriitori scandinavi şi alte eseuri (1980), Federico Garcia Lorca. Rapsodul (1981). Lucrarea sa de referinţă rămâne, însă, monumentala Istorie a culturii şi civilizaţiei (vol. I-IV, 1984-1995).

Prin dispariţia lui Ovidiu Drimba, cultura română suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere.

Aniversari în iulie Filiala de Critică

02.07          Isabela Vasiliu Scraba
07.07.1923  Constantin Bălăceanu-Stolnici
08.07          Simona Sora
29.07.1964  Adrian Niţă

In memoriam Albert Kovács

S-a stins din  viaţă, în ziua de 27 aprilie 2015, criticul literar şi traducătorul Albert Kovács. Născut la 29 februarie 1928 (Ceauş, judeţul Mureş), a urmat Colegiul Reformat din Târgu Mureş, în 1948 înscriindu-se la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca. La sfârşitul unui an în care a urmat cursurile secţiei de limba maghiară şi rusă, a obţinut o bursă de studii în Uniunea Sovietică. După întoarcerea în ţară, a devenit, în 1956, asistent la catedra de filologie rusă a Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti. A obţinut doctoratul în filologie în 1959, la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova. Din 1990 a fost profesor la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti.

Membru al Societăţii Internaţionale „Dostoievski”, din 1968, a fost ales, în 1997, preşedinte al acesteia.

A semnat traduceri din Asztalos István, Sütő András, Sorin Titel, ca şi din F.M. Dostoievski.

Dintre operele sale sunt de menţionat: Poetica lui Dostoievski (1987), Frumosul pur. Poetici clasice şi moderne (2000), Dostoievski: Quo vadis homo? Sensul existenţei şi criza civilizaţiei (2000).

Prin dispariţia lui Albert Kovács, critica românească suferă o dureroasă pierdere.