In memoriam Henri Zalis

A încetat din viață, în ziua de 8 iunie 2016, criticul, istoricul literar, prozatorul și traducătorul Henri Zalis. Născut în București, la 21 mai 1932, a absolvit, tot aici, Facultatea de Filologie, în 1955. Doctor în științe filologice din 1972. Lucrează ca redactor şi apoi corector la „Gazeta literară” (1955-1962). Din 1963 ocupă, pe rând, posturile de bibliotecar, documen­tarist, redactor și, în cele din urmă, cercetător (1979-1987) la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti. Stagii de specializare în Franța (1979-1980) și Elveția (1981, 1981).

Debut în 1948, în „Revista elevilor“. Debut editorial în 1958, cu monografia Nicolae Filimon. Colaborări la „Flacăra“, „Steaua”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Luceafărul”, „Săptămâna culturală a Capitalei”, „Tribuna”, „Cro­nica”, „Ateneu” etc. (folosind şi pseudonimele Horia Zamfir, Radu Zamfir, Radu Rotaru). I s-au decernat „Les Palmes Acade­miques” din partea Republicii Franceze (1987), Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române (1995), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1997).

Dintre volumele publicate amintim: Romantismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1965; Simbolismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1967 (în colaborare cu D. Copilu şi Constantin Pompilian); Tudor Vianu (Biobibliografie) (în colaborare cu Ion Stoica), 1967; Modernismul în literatura romană (Contribuţii bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), 1968; Romantismul românesc. Eseu despre vârstele interioare ale curentului, 1968; Clasicismul în literatura română (Contribuţii bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), 1969; Aspecte şi structuri neoromantice, 1971; Naturalismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1971; Sămănătorismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1971; Poporanismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1972; Scriitori pelerini, 1973; Conştiinţa de sine a criticii literare româneşti (Contribuţii bibliografice), I, 1974; Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, I, 1974; „Convorbiri literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin Pompilian), 1975; Tensiuni lirice contem­porane, 1975; Realismul în literatura româna (Cercetare bibliografică), 1977; Estetica imperfecţiei. Contribuţii la studiul naturalismului românesc, 1979; Gustave Flaubert, 1979; Acoladă, 1980; Mai aproape de amiază, 1981; Până la capăt, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, 1983; Cu soarele în gând (Călătorii culturale),  1990; Valori de referinţă în critica şi istoria literară românească,  1991; Strălucirea cristalului, 1993; Tudor Vianu. Apropieri, delimitări, convergenţe, 1993; Viaţa lui Tudor Vianu. O biografie intelectuală, 1997; Grădina cu rodii, 2002; Sezonul oglinzilor abandonate, 2002; Printre contemporani, 2004; O istorie condensată a literaturii române. 1800-2000, vol. I – 2005, vol. II - 2006; Povestiri pe placul tău, 2007; Aplecarea trestiei, 2008; Contur Eugen Barbu. Prozatorul între hotarele adevărului, 2008; La gura vulcanului. Peisaj epistolar după erupţie, 2010.

A tradus din Charles Ferdinand Ramuz, Marc Eigeldinger, Jean-Claude Fontanet ș.a.

Prin dispariția lui Henri Zalis literatura română suferă o grea pierdere.