In memoriam Ion Ianoşi

S-a stins din viaţă, în ziua de 1 iulie 2016, Ion Ianoşi, estetician, critic literar şi eseist. S-a născut la 1 mai 1928, la Braşov. După ani în care parcursul său şcolar a avut de suferit din cauza originii evreieşti, reuşeşte, după 1944, să recupereze, în 1947 trecând examenul de bacalaureat. Între 1947şi 1949 urmează cursurile Facultăţii de Filologie la Universitatea din Cluj-Napoca, continuând, între 1949-1954, la Leningrad (Sankt Peterburg), URSS, unde studiază filosofia la Universitatea „Jdanov”. Din 1955 până în 1959 este cadru didactic la Institutul de Teatru şi Film „I.L. Caragiale” din Bucureşti, după care se transferă la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, unde predă estetică şi filosofie. Între 1956-1965 a lucrat la Secţia Artă şi Cultură al CC al PCR. Membru de onoare al Academiei Române din anul 2001.

În 1963 obţine Premiul pentru critică şi istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România pentru cartea Romanul monumental şi secolul XX. În 1978 este răsplătit cu Premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române, iar în 1980 obţine din nou Premiul Uniunii Scriitorilor, de data aceasta pentru eseu, publicistică şi reportaj. Premiul de critică, eseu, istorie literară al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anul 1985.

Dintre numeroasele cărţi publicate de Ion Ianoşi de-a lungul timpului, se pot menţiona: Thomas Mann (1965), Dostoievski – tragedia subteranei (1968), Dialectica şi estetica (1971), Alegerea lui Iona (1974), Schiţă pentru o estetică posibilă (1975), Poveste cu doi necunoscuţi: Dostoievski şi Tolstoi (1978), Umanism: viziune şi întruchipare (1978), Hegel şi arta (1980), Nearta – artă (vol. I – 1982; vol. II – 1985), Sublimul în estetică (1983), Sublimul în artă (1984), Sublimul în spiritualitatea românească (1987), Literatură şi filosofie. Interacţiuni în cultura română (1986), O istorie a filosofiei româneşti în relaţia ei cu literatura (1996), Constantin Noica – între construcţie şi expresie (1998), Vârstele omului (1998), Autori şi opere. Cultura rusă (2009), Internaţionala mea. Cronica unei vieţi (2012) ş.a.

Prin dispariţia lui Ion Ianoşi, cultura română suferă o grea, ireparabilă pierdere.