In memoriam Florin Mihăilescu

S-a stins din viaţă, în ziua de 7 iulie 2020, criticul, teoreticianul şi istoricul literar, profesorul universitar Florin Mihăilescu.

S-a născut la 9 august 1937, la Slatina, unde a şi urmat treptele formării până la terminarea liceului. În 1954 a intrat la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1959. A obţinut doctoratul în filologie în 1971 la aceeaşi Universitate, cu o teză despre E. Lovinescu realizată sub conducerea lui Şerban Cioculescu.

Între 1959 şi 1962 a lucrat ca profesor şi metodist cultural în diverse localităţi din judeţul Olt, precum şi în oraşul Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

Din 1962 a devenit asistent la Institutul Pedagogic din Bucureşti, pentru ca în 1973 să se transfere la catedra de Istoria literaturii române a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a parcurs toate treptele şi gradele didactice până acela de profesor (1996) şi de unde s-a pensionat în  2006.

Între  1979 şi 1985 a funcţionat ca lector de limbă, cultură şi civilizaţie românească la Université Provence (Aix-Marseille I), Franţa, unde s-a ocupat, între altele, de îngrijirea volumului Actele Colocviului Internaţional de la Aix-en-Provence, 3-5 mai 1984, cu tema Mircea Eliade et les horizons de la culture (Université de Provence, 1985).

A fost director al Direcţiei pentru imaginea României în lume, din cadrul Departamentului Informaţiilor Publice al Guvernului României în perioada 1991-1992.

A colaborat la mai multe publicaţii, precum: „Gazeta literară”, „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Caiete critice”, „Ateneu”, „Limbă şi literatură”, „Ramuri”, „Revista nouă”, „Pro Saeculum”, „Paradigma”, „Analele Universităţii Bucureşti” etc.

Dintre numeroasele volume publicate, cele mai multe dedicate înţelegerii rolului, statutului şi funcţiilor criticii literare în câmpul literaturii, se reţin : E. Lovinescu şi antinomiile criticii (1972, ediţia a II-a – 2016); E. Lovinescu interpretat de... (1973); Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu (1975); Tradiţie şi inovaţie (1975); Conceptul de critică literară în România (2 volume, 1976, 1979); Semnificaţiile criticii contemporane (1976); Aesthesis carpato-dunărean (1981); Hortensia Papadat-Bengescu (in limba maghiară), Editura Kriterion (1986); Introducere în opera lui Mihai Ralea (1997); Extemporale critice (1998); Critice şi metacritice (1999); De la proletcultism la postmodernism (2002); Reconstituiri critice (2007); Critica sau judecata fără sfârşit (2008); Amendamente la ideile critice (2012), Critica sine qua non, Critica şi criticii. cronici, studii, eseuri, 2019).

A îngrijit volumul N. Iorga interpretat de... (1979); volumele 4,5,6,7 din ediţia Mihai Ralea: Scrieri, 1988-1989) şi altele.

Filiala Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România i-a acordat Premiul Opera omnia pe anul 2016.

Prin dispariţia lui Florin Mihăilescu, critica şi teoria literară românească suferă o pierdere ireparabilă.