In memoriam Mircea Anghelescu
S-a stins din viață, în dimineața zilei de
22 aprilie 2022, profesorul universitar, criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu.
S-a născut în București, la 12
martie 1941. A absolvit Liceul „Sf. Iosif” (ulterior, Liceul „I.L. Caragiale”),
din București, în 1957, după care a urmat Facultatea de Filologie a
Universității din București, absolvită în 1962. A obținut titlul de doctor la
aceeași facultate în 1970.
A
predat
între anii 1962 și 1964 limba și literatura română la o școală din Urziceni,
după care a devenit paleograf la Serviciul Colecții Speciale al Bibliotecii
Centrale de Stat, unde a lucrat până în 1968, activând, după aceea, ca secretar
științific al Societății de Ştiințe Filologice. Din 1972 a lucrat, timp de
douăzeci de ani, în calitate de cercetător științific la Institutul de Istorie
și Teorie Literară „G. Călinescu”, al Academiei Române. În 1992 a intrat în
corpul profesoral al Universității din București, la Facultatea de Litere, cu
gradul de conferențiar, devenind profesor în anul 1994. Între 2000 și 2008 a fost șeful Catedrei de
literatură română.
Timp de nouă ani, între 1994 și 2003, a fost vicepreşedinte
al Fundaţiei Culturale Române. Între anii 2009 și 2011 a îndeplinit funcția de preşedinte
al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România.
Și-a făcut debutul în revista „Contemporanul” în 1961,
colaborând, de-a lungul anilor, la diferite
publicații precum Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”,
„Limbă și literatură”, „Limba română”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Adevărul literar și
artistic”, „Observator cultural”, „Revue roumaine d’études littéraires”, „Revue de littérature comparée” (Franța), „Revista de filología románica” (Spania)
A publicat numeroase volume,
sintetizând cercetări laborioase în domeniul istoriei literare, dintre care se
pot reține: Introducere în opera lui Gr.
Alexandrescu (1973), Literatura
română și Orientul (1975), Scriitori
şi curente (1982), Ion
Heliade Rădulescu: o biografie a omului și a operei (1986), Lectura textului (1986), Clasicii noștri (1996), Cămașa lui Nessus. Eseuri despre exil
(2000), Literatură și biografie
(2005), Mistificțiuni (2008; 2016), Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea
(2013), Lâna de aur. Călători și
călătoriile în literatura română (2015), Am fost martor (2017), O
istorie descriptivă a literaturii române. Epoca premodernă (2019).
A realizat antologii despre Călători români în Africa și Călători români și călătoriile lor în sec. al XIX-lea. A îngrijit
ediții din N. Filimon, M. Gaster, Dimitrie Ralet, D. Caracostea, Dinicu
Golescu, Radu Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, V. Boerescu.
Pentru lucrările sale, a fost
răsplătit cu Premiul Academiei Republicii Socialiste România, în 1986, Premiul
Uniunii Scriitorilor din România, în 1983 și 2015, Premiul revistei „Convorbiri
literare” pentru întreaga activitate literară, în 2014, Premiul Opera Omnia al Filialei București – Critică,
Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2015.
Prin dispariția criticului și
universitarului Mircea Anghelescu,
literatura română suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu