Aniversări în septembire Filiala de Critică

06.09.1950  Nicolae Georgescu
07.09.1930  Gheorghe Mihăilă
08.09.1952  Marian Popescu
17.09          Valentina Curticeanu
18.09.1948  Andrei Oişteanu
28.09.1931  Valeriu Râpeanu

Cărţile colegilor noştri

George Gibescu, Ion Barbu, ahoreticul, 

Editura Semne, Bucureşti, 2019

In memoriam Gabriela Omăt

S-a stins din viaţă, în data de 1 august 2019, criticul literar şi îngrijitorul de ediţii Gabriela Omăt.

S-a născut la 12 mai 1947, la Turnu Măgurele, judeţul Teleorman. A absolvit, după treceri prin câteva instituţii de învăţământ secundar din diferite oraşe, Liceul „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, în 1965. Între anii 1965 şi 1970 a urmat cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română de la Universitatea din Bucureşti, universitate unde şi-a susţinut şi doctoratul în ştiinţe filologice în anul 2015.

A lucrat ca redactor la Editura Minerva între 1970 şi 2001, pentru ca apoi, până în 2012, să lucreze în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ al Academiei Române.

A debutat publicistic la în anul 1969, în revista „România literară“, colaborând, de-a lungul anilor şi la alte publicaţii, precum: „Echinox“, „Viaţa Românească“, „Revista de istorie şi teorie literară“, „Caiete critice“, „Observator cultural“, „Familia“, „Dilema“ ş.a.

A realizat antologii din Ion Minulescu, Versuri (1972; 1975), Dimitrie Bolintineanu, Poezii (1977; 1990), precum şi o cronologie şi o crestomaţie dedicată modernismului românesc, Modernismul literar românesc în date (1880-2000) şi texte (1880-1949) (2008), dar partea cea mai importantă a activităţii Gabrielei Omăt a fost axată pe îngrijirea de ediţii. Astfel, au văzut lumina tiparului următoarele ediţii: Alexandru Ivasiuc, Cunoaştere de noapte, 1979), E. Lovinescu „Sburătorul”. Agende literare (în colaborare cu Monica Lovinescu; vol. I, 1993; vol. II, 1996, vol. III, 1999; vol. IV, 2000, vol. IV, 2000, vol. V, 2001, vol. VI, 2002); Memorii. Aqua forte (1998). Mihail Sebastian, Jurnal (1935-1944) (1996). Hortensia Papadat-Bengescu, Opere, I, II, III, romane, 2012).

Pentru eforturile sale, a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Roânia pentru ediţii critice pe anul 1996, pentru volumul Mihail Sebastian, Jurnal (1935-1944, ca şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru antologii, dicţionare şi ediţii critice pe anul 2001, pentru E. Lovinescu, „Sburătorul“. Agende literare, volumul V.

Prin dispariţia Gabrielei Omăt, editologia românească suferă o dureroasă pierdere.

Aniversări în august Filiala de Critică

02.08         Dora Mezdrea
05.08.1972 Paul Cernat
05.08.1945 Titi Damian
09.08.1937 Florin Mihăilescu
11.08         Diana Turconi
16.08.1941 Victor Petrescu
19.08.1946 Ioan Adam
19.08.1986 George Neagoe
23.08.1948 Andrei Pleşu
24.08.1947 Victor Ivanovici

Cărţile colegilor noştri

Iulian Băicuş, Caragiale şi postmodernismul, Editura Eikon, Bucureşti, 2019

Teodor Baconschi, 365 de lămuriri în compania lui Laurenţiu-Ciprian Tudor, 

Editura Polirom, Iaşi, 2019 

Teodor Baconschi, Averea bunei educaţii, 

Editura Univers, Bucureşti, 2019 

Aniversări în iulie Filiala de Critică

01.07.1953  Dan Oprescu
02.07          Isabela Vasiliu Scraba
07.07.1923  Constantin Bălăceanu-Stolnici
08.07          Simona Sora
29.07.1964  Adrian Niţă
30.07.1958  Dan Pavel

In memoriam Pavel Chihaia

S-a  stins din viaţă, în ziua de 18 iunie 2019, la München, eseistul, istoricul de artă şi romancierul Pavel Chihaia.

S-a născut la 23 aprilie 1922, la Corabia, petrecându-şi copilăria la Constanţa, unde a terminat studiile liceale la „Mircea cel Bătrân”. După absolvirea Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, pe care a urmat-o între 1941-1945, a lucrat, din 1946, ca funcţionar la Direcţia Generală a Teatrelor, de unde a fost concediat în 1948 din cauza participării la o şezătoare literară organizată sub egida Partidului Naţional Ţărănesc. În 1945 obţinuse Premiul Scriitorilor Tineri pentru piesa de teatru La farmecul nopţii, tipărită la Editura Fundaţiilor Regale.

A desfăşurat activităţi subversive faţă de regimul comunist alături de Constant Tonegaru, Teohar Mihadaş, Şerban Cioculescu, Iordan Chimet, Dinu Pillat şi alţii, ceea ce a făcut să fie arestat în două rânduri între 1948 şi 1960 (ani în care a efectuat diverse meserii, precum caloriferist, figurant la teatru sau zidar), fiind, însă, eliberat de fiecare dată, din lipsă de probe.

Din 1960 a lucrat la Institutul de Istorie a Artei, din Bucureşti (trecându-şi doctoratul la Sorbona, în 1971, cu o teză despre arta Evului Mediu), până în anul 1978, când a primit azil politic în Germania, stabilindu-se la München, unde a fost angajat consilier educaţional la liceul francez „Jean Renoir”. A colaborat la Radio „Europa Liberă”, ca şi la diverse publicaţii ale exilului românesc, precum: „Buletinul Institutului Român” (Freiburg), „Curentul”, „Lumea liberă”, „Limite”, „Observator” etc.

Dintre numeroasele cărţi publicate, sunt de amintit romanele Blocada (1947), carte care a cunoscut încă trei ediţii după 1990, şi Hotarul de nisip, scris în anii ’50 şi publicat abia în 2007, ca şi nuvelele din Treptele nedesăvârşirii şi din Un armăsar mai puţin, scrise tot atunci şi publicate în 1993 şi, respectiv, 2015. Scrierile despre artă şi istorie constituie, probabil, cea mai consistentă parte a operei lui Pavel Chihaia: Din cetăţile de scaun ale Ţării Româneşti (1974), De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Interferenţe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc (1976). I (1977), Tradiţii răsăritene şi influenţe occidentale în Ţara Românească (1983. 1993), Immortalité et décomposion dans l’art du Moyen Âge (1988), Lecturi despre Ţările Române în Evul Mediu (1995). Portrete de voievozi din Ţara Românească (1995), Ţara Românească între Bizanţ şi Occident (1995), Orizont medieval (1996), Artă medievală (5 volume, 1998), Itinerarii artistice (1997), Cultura română şi cultura europeană (2007).

Prin dispariţia lui Pavel Chihaia, cultura română suferă o pierdere grea.