S-a
stins din viaţă, în ziua de 7 iulie 2020, criticul, teoreticianul şi istoricul
literar, profesorul universitar Florin
Mihăilescu.
S-a
născut la 9 august 1937, la Slatina, unde a şi urmat treptele formării până la
terminarea liceului. În 1954 a intrat la Facultatea de Filologie a
Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1959. A obţinut doctoratul
în filologie în 1971 la aceeaşi Universitate, cu o teză despre E. Lovinescu
realizată sub conducerea lui Şerban Cioculescu.
Între
1959 şi 1962 a lucrat ca profesor şi metodist cultural în diverse localităţi
din judeţul Olt, precum şi în oraşul Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
Din
1962 a devenit asistent la Institutul Pedagogic din Bucureşti, pentru ca în
1973 să se transfere la catedra de Istoria literaturii române a Facultăţii de
Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a parcurs toate treptele şi gradele
didactice până acela de profesor (1996) şi de unde s-a pensionat în 2006.
Între 1979 şi 1985 a funcţionat ca lector de limbă,
cultură şi civilizaţie românească la Université Provence (Aix-Marseille I),
Franţa, unde s-a ocupat, între altele, de îngrijirea volumului Actele Colocviului Internaţional de la
Aix-en-Provence, 3-5 mai 1984, cu tema Mircea
Eliade et les horizons de la culture (Université de Provence, 1985).
A
fost director al Direcţiei pentru imaginea României în lume, din cadrul
Departamentului Informaţiilor Publice al Guvernului României în perioada 1991-1992.
A
colaborat la mai multe publicaţii, precum: „Gazeta literară”, „Viaţa
Românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Revista de istorie şi
teorie literară”, „Caiete critice”, „Ateneu”, „Limbă şi literatură”, „Ramuri”,
„Revista nouă”, „Pro Saeculum”,
„Paradigma”, „Analele Universităţii Bucureşti” etc.
Dintre
numeroasele volume publicate, cele mai multe dedicate înţelegerii rolului,
statutului şi funcţiilor criticii literare în câmpul literaturii, se reţin : E.
Lovinescu şi antinomiile criticii (1972, ediţia a II-a – 2016); E. Lovinescu interpretat de... (1973); Introducere in opera Hortensiei
Papadat-Bengescu (1975); Tradiţie şi
inovaţie (1975); Conceptul de critică
literară în România (2 volume, 1976, 1979); Semnificaţiile criticii contemporane (1976); Aesthesis carpato-dunărean (1981); Hortensia Papadat-Bengescu (in limba
maghiară), Editura Kriterion (1986); Introducere
în opera lui Mihai Ralea (1997); Extemporale
critice (1998); Critice şi
metacritice (1999); De la
proletcultism la postmodernism (2002); Reconstituiri
critice (2007); Critica sau judecata
fără sfârşit (2008); Amendamente la
ideile critice (2012), Critica sine
qua non, Critica şi criticii.
cronici, studii, eseuri, 2019).
A
îngrijit volumul N. Iorga interpretat
de... (1979); volumele 4,5,6,7 din ediţia Mihai Ralea: Scrieri, 1988-1989) şi altele.
Filiala
Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din
România i-a acordat Premiul Opera omnia
pe anul 2016.
Prin
dispariţia lui Florin Mihăilescu,
critica şi teoria literară românească suferă o pierdere ireparabilă.
